In teza lui Goleman se spune ca stapanirea inteligentei emotionale este o mai buna garantie a succesului in viata decat IQ-ul. Intr-unul dintre cele mai remarcabile studii despre conditiile reusitei, aproape o suta de studenti de la Harvard au fost urmariti de catre psihologi incepand cu anii 40. Performantele intelectuale de la varsta de 20 de ani s-au dovedit a fi un indicator slab al carierei lor profesionale viitoare. De asemenea, cei care avusesera cele mai bune note la universitate nu au avut parte de o viata de familie foarte fericita, nici de mai multi prieteni. Cel mai puternic indicator al reusitei de mai tarziu s-a dovedit a fi coeficientul emotional.
Pornind de la ideea de inteligenta emotionala, cercetatorii de la Yale si New Hampshire au definit elementele esentiale care o definesc:

1.Capacitatea de a identifica propria stare emotionala si pe cea a celorlalti.
2.Capacitatea de a intelege cursul natural al emotiilor, de exemplu, cum evolueaza si ce consecinte au.
3.Capacitatea de a rationa asupra emotiilor proprii si ale celorlalti.
4.Capacitatea de a-ti gestiona propriile emotii si pe cele ale celorlalti.
Aceseste patru aptitudini sunt fundamentale in ce priveste stapanirea de sine si reusita sociala. Ele stau la baza cunoasterii de sine, autocontrolului, compasiunii, cooperarii si capacitatii de a rezolva conflicte. Totul pare elementar; cu totii suntem convinsi ca excelam in aceste patru domenii.
Totusi nu este deloc asa.
Sunt persoane care au coeficient de inteligenta foarte mare si un coeficient emotional deplorabil. Principala problema in acest caz e ca acestea nu sunt constiente de propriile emotii si drept urmare sunt surde la emotiile celorlalti. Indiferent de domeniul de activitate, trebuie sa interactionam tot timpul cu celalti oameni. Acest lucru e inevitabil. Disponibilitatile noastre pentru acest tip de raporturi determina succesul pe termen lung .
Comportamentul copiilor mici ilustreaza cat de greu poate fi uneori sa diferentiezi starile emotionale. De cele mai multe ori, un copil care plange, nu stie exact daca plange pentru ca ii este cald, pentru ca ii este foame, pentru ca e trist….plange fara sa stie de ce, si nu stie ce sa faca pentru a se simti mai bine. Intr-o asemenea situatie, un adult a carui inteligenta emotionala e slab dezvoltata se va simti depasit, nefiind in stare sa identifice emotia copilului si deci sa raspunda nevoii sale. Alte persoane, dotate cu o inteligenta emotionala mai mare, vor sti sa linisteasca fara nici o dificultate copilul.
La adulti, incapacitatea de a face deosebirea intre o stare emotionala si alta se intalneste destul de des. Am constatat acest lucru la multe persoane care atunci cand sunt stresate sau obosite, compenseaza mancand peste masura. Desi corpul lor le spunea „Am nevoie sa ma opresc putin ca sa dorm”, ei nu auzeau decat, „Am nevoie”, si raspundeau cu lucrul cel mai la indemana: fast-food, unde ai acces oricand. Intr-o asemenea situatie, persoana inzestrata cu inteligenta emotionala face apel la cele patru aptitudini descrise de grupul de la Yale.
In primul rand, identifica starea reala oboseala, nu foamea. Ii cunoaste derularea („este o stare care apare si dispare pe parcursul zilei cand organismul este suprasolicitat; mai tarziu se va simti mai bine”). Apoi analizeaza situatia( „n-ajuta la nimic sa mananc o ciocolata; dimpotriva e o povara suplimentara pentru organism, si apoi ma voi simti vinovat”). In sfarsit, gestioneaza situatia in mod adecvat (lasa sa treaca valul de oboseala, face o pauza sau chiar trage un pui de somn). Se gaseste intotdeauna ragazul necesar pentru aceste solutii cu mult mai revigorante decat o tableta cu ciocolata sau decat a nu stiu cata cafea)
Majoritatea specialistilor in nutritie sunt de acord ca proasta gestionare a emotiilor e una dintre cauzele principale ale obezitatii intr-o societate in care stresul este o problema frecventa, iar alimentele sunt utilizate din plin pentru a-i face fata. Cei care au invatat sa-si controleze stresul, nu au in general probleme cu greutatea pentru ca au invatat sa isi asculte corpul si sa isi deosebeasca emotiile si sa le raspunda in mod inteligent.