Când boala și problemele ne deschid ochii…

De multe ori, suntem conștienți de ce anume este important pentru noi prin intermediul crizelor care survin în viața noastră. Acele crize care ne doboară la pământ, care ne răstoarnă obiceiurile și certitudinile. Sunt „crize de lehamite”; lehamite de această slujbă, lehamite de aceasta viață, de această familie, de această societate. Sau „crize de sens”, ca niște „întreruperi ale vieții”. Ne spunem: „la ce bun toate astea?”, „nu așa îmi vedeam viața”.Avem accese de angoasă, sau de deprimare, sau de mânie. Urmate de stări sufletești de amărăciune, de neîmplinire, de perplexitate sau de greață existențială. Dacă am fi ascultat mai bine de stările sufletești, am fi putut oare să evităm și aceste suferințe și aceste tentații de a reacționa la limită? De multe ori, ne gândim că ar fi trebuit să reflectăm și să înțelegem mai bine: dar viața este atât de complicată!
Cum să știm dacă am procedat bine făcând cutare sau cutare alegere în viață?
Uneori ne dăm seama prin boală. Boala vorbește? Spune ea ceva despre viața noastră? Această legătura există incontestabil, dar cu toate acestea există ceva important: chiar dacă boala nu este decât consecința unei proaste gestionări a existenței și a stărilor noastre sufletești, ea poate fi un revelator și un accelerator al conștientizării lucrurilor care nu funcționează în existența noastră.
În bolile „grave” care pun în joc prognosticul vital, cum spun medicii, în cazurile în care pacienții spun:” A fost cât pe-aici să dau colțul”, se reconsideră deodată felul în care ne-am orientat până atunci viața, ale cărei priorități au fost luate în considerare și stabilite. În momentele acelea, boala nu ne învață nimic, cel puțin nimic nou. Pur si simplu, ne dezvăluie lucruri pe care le cunoaștem deja: că e important să profităm de existență atât cât ne este dată, că nu există nimic mai important decât să-i vezi pe oamenii pe care îi iubești. Boala nu face altceva decât să deschidă ochii asupra acestor lucruri.
Ochii se pot deschide și de o manieră mai puțin dureroasă, prin intermediul evenimentelor de viață simple și naturale: să ai copii, să călătorești, să iubești… Aceste momente de viață, repetate, acceptate, savurate ne ajută să înțelegem ce este important, nu de o manieră intelectuală, ci prin experiențe. Ele ne deschid conștiința, și dezleagă lacătele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.