Este psihoterapia posibilă?

„Această întrebare exprimă, pe de o parte îndoielile celor care se adresează psihoterapeuților solicitând ajutor, pe de alta parte îi îndeamnă pe psihoterapeuții înșiși să mediteze mai profund la limitele și resursele demersului psihoterapeutic adoptat. Mărturisesc că abordarea acestei probleme este, între altele, si urmarea unui dialog cu o persoana care își exprimă îndoiala cu privire la eficiența abordării psihoterapeutice a problemelor psihologice generate de șomaj, considerând că singura soluție eficientă este asigurarea unui loc de muncă, soluție care, evident, nu este la îndemâna psihoterapeutului.
Aceasta opinie este expresia unui raționament foarte simplu: daca problemele noastre sunt expresia realității în care trăim, atunci singura soluție este schimbarea acestei realități. De câte ori nu auzim:” Putem discuta oricât, oricum nu putem schimba lucrurile, situația!”.
Dar ce este „realitatea” care trebuie schimbată? Răspunsul la aceasta întrebare face parte din gândirea filozofică a oricărui psihoterapeut.
Psihoterapia este posibila pentru ca ea nu-și propune să schimbe „realitatea”, lucrurile (aceasta sarcină o au politicienii, economiștii, etc.), ci imaginea noastră despre ea, gândurile noastre.
„Nu lucrurile sunt cele care ne supără, ci părerile pe care le avem despre ele”, spunea Epictet cu aproape 18 secole in urmă, iar Shakespeare spunea cu mult timp după el: „Lucrurile nu sunt bune sau rele, gândurile noastre le fac astfel”.
Psihoterapia își propune să-l faca pe om mai liber, iar, în acest context, libertatea ar putea fi definită drept capacitatea de a dezvolta alternative.
Și dacă există o formă supremă a libertății, aceasta ar putea fi libertatea de a gândi”.

Prof.Ion Dafinoiu