Ce nu este hipnoza


Hipnoza nu este un ritual.
Studiile clinice de data recenta au demonstrat faptul ca practicarea ritualizata a hipnozei nu sporeste eficacitatea terapiei, relativ putini pecienti fiind sensibili la aceste aspecte.
Hipnoza nu este un tratament in sine.
Procesarea terapeutica prin intermediul sugestiilor are consecinte benefice asupra subiectului.
Hipnoza nu se datoreaza unei forte supranaturale ale terapeutului.
Prejudecata conform careia hipnoza l-ar putea determina pe pacient sa reactioneze la orice fel de sugestii n-are nici o baza reala. Subiectul hipnotizat isi conserva integritatea morala si nu se supune niciunei sugestii care vine in contradictie cu propriul sistem de valori.
Hipnoza nu reprezinta o stare de hipersugestibilitate pasiva.
Pentru a se putea realiza, hipnoza presupune o relatie de comunicare din partea pacientului. Acesta reactioneaza simultan pe mai multe planuri si devine autonom odata cu insusirea tehnicii de autohipnoza.
Hipnoza nu reprezinta un har.
Hipnoza presupune utilizarea si dezvoltarea unor particularitati psiho-fiziologice obisnuite, care variaza de la individ la individ.
Hipnoza nu presupune o stare de depersonalizare.
Hipnoza nu este un panaceu.
Desi hipnoza are efecte terapeutice evidente, ea nu poate rezolva totdeauna toate problemele psihopatologice si doar sarlatanii o considera un panaceu.
Hipnoza nu are la baza fenomene de conformism sau complezenta.
Complezenta nu ar putea explica modul in care se produce anestezia prin hipnoza in cazul interventiilor chirurgicale.
Hipnoza nu reprezinta un ser al adevarului.
Amintirile uitate, descoperite cu ajutorul hipnozei, nu au valabilitate decat daca sunt validate prin intermediul unor criterii exterioare, deoarece subiectul hipnotizat poate furniza date ce tin de memorie sau imaginatie. Din acest motiv, utilizarea hipnozei in scopuri medico-legale nu este admisa.
Hipnoza nu este o psihoterapie de suprafata.
Prin intermediul hipnozei nu se abordeaza doar simptomele, asa cum afirma psihanalistii, ci se pun in actiune disponibilitatile latente ale fiintei umane.
Bellet(2002)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *