Copilul este partea văzută a gândurilor tale

„Din momentul în care v-ați văzut noul-născut, să știți că ați început să-i imprimați propriul cod de limbaj și comportament. Tonalitatea, ritmul și intensitatea vocii îi vor provoca stări diferite, dar totodată il vor determina să și le însușească. Copilul aude, simte si exprimă. Aude tot, simte tot si exprimă așa cum poate. Faptul că îi reproșezi ceva soției în șoaptă înainte de culcare nu schimbă calitatea emoției pentru prunc: el va resimți disprețul și ura din inima ta. Degeaba faci un reproș în șoaptă, cu gândul să nu sperii copilul, pentru că nu decibelii sunt cei care îl afectează, ci energia mâniei pe care o degaji. Ceea ce pentru tine e o șoaptă, pentru el e un urlet, un țipat de furie. Tu vei adormi și vei uita, iar mâine îi vei reproșa pe același ton soției că nu ți-a călcat cămașa la timp sau că e iarăși neatentă. O vei face, ca de obicei, în șoaptă, sa nu sperii copilul. Dar copilul va auzi același urlet furios al inimii tale. El își va însuși acest mod de a comunica. Va plânge des, iar, crescând, va face crize de furie. Țineți minte, în starea primordială omul nu comunica prin cuvinte, ci prin gânduri, de aceea copilul, aflându-se în stare pură, aude gândurile și percepe emoțiile cu toată intensitatea. Copilul va deveni partea văzută a gândurilor tale.
Nu rezumați iubirea la un set de gesturi exterioare. Politețurile și exercițiile de stăpânire a mâniei pot crea o impresie bună șefului dumneavoastră, dar nu pot păcăli un copil. Dacă iubiți, orice gest pe care il faceți devine un limbaj al dragostei. Dacă sunteți rece, iritat, neîmplinit, până și floarea pe care o veți dărui va mirosi a tristețe”.
Sursa:Antiparenting– Savatie Baștovoi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *