Cum sa ne reglam starile sufletesti de neliniste

Trebuie sa acceptam ca starile sufletesti de neliniste sunt intotdeauna gata sa intre in vietile noastre, ca niste musafiri nedoriti, pe care ne vom stradui totusi sa-i primim si sa-i ascultam facand haz de necaz. Dar o vom face cu atat mai bine cu cat vom adopta unele dintre urmatoarele atitudini:
Sa nu ne identificam cu grijile noaste. Exista un punct fundamental: sa vedem grija ca pe un simptom, sa ne vedem ruminand. Este un fapt capital acela de a recunoaste imediat debutul grijii. Atunci cand basculam in modul de functionare “neliniste”, facem gresala de a ne intoarce prea mult spre griji si probleme, si nu indeajuns spre exagerarile si ruminatiile noastre. Eroare de focalizare….
Sa discutam despre nelinistile noastre, dar bineinteles cu persoane pozitive, persoane de incredere.
Sa luptam impotriva nevoii noastre de a controla mereu totul. Dorinta de a plasa totul sub control are drept consecinta sentimentul epuizant de a nu fi terminat niciodata ceea ce avem de facut. Ne condamnam sa fim mereu depasiti. Nenumaratele “ misiuni de indeplinit”. Deodata, a trai, pur si simplu, devine o grija…, iar a te odihni sau a nu face nimic, un stres.
Sa acceptam ca lumea ne scapa de sub control. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam in fata haosului, e vorba sa nu mai trecem de la o extrema la alta, trebuie sa cautam o stare de mijloc intre prea mult si prea putin. Sa intelegem doar ca nu suntem atotputernici. Ca dezordinea si incertitudinea sunt inerente lumii vii si mobile, careia ii apartinem. Ca daca nu invatam sa toleram, vom avea o existenta extrem de obositoare.
Sa invatam sa acceptam problemele. Necazul e atunci cand grija este axata pe problema si nu pe solutie, caci pentru a ajunge la cautarea solutiei, trebuie de buna seama sa fi acceptat problema si existenta acesteia.
Sa ne luam ragazul de a privi spaimele in fata. Daca ma tem de ceea ce mi se pare a fi o catastrofa, uneori, decat sa caut sa ma linistesc (“Ba nu, asta nu se va intampla”), este mai util sa accept eventualitatea (“OK, asta se va intampla”) si sa examinez atunci consecintele. Si este, de asemenea util sa ma intreb care va fi influenta peste cateva luni sau peste cativa ani a ceea ce ma nelinisteste atat de mult azi. Se recomanda sa trecem peste griji, confruntandu-ne direct cu acestea iar daca aceste scenarii sunt prea dureroase, cu ajutorul psihoterapeutului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *