Dacă ne tăiem, noi avem tendința de a ne vindeca, atât timp cât nu există niciun obstacol în calea acestui proces . Chiar daca exista un obstacol, daca îl eliminăm, corpul își reîncepe procesul de vindecare. De aceea acceptam noi sa fim tăiați de medici în timpul operațiilor chirurgicale – pentru că ne așteptăm ca inciziile să se vindece.
Creierul este o parte a corpului nostru. Pe lângă milioanele de rețele ale memoriei, creierul nostru are integrat un mecanism de vindecare, sub forma unui sistem de procesare a informațiilor. Acesta este special conceput pentru a ajusta orice tip de agitație emoțională pe un nivel care să corespundă unei stări de sănătate mintală. Sistemul de procesare a informațiilor este necesar pentru a face conexiuni cu tot ceea ce ne este util, eliminând restul informațiilor.
Iată cum funcționează acest mecanism: imaginează-ți că te-ai certat cu un coleg de muncă. Te simți supărat, furios sau speriat, cu toate reacțiile fizice ce însotesc aceste stări emoționale. Ai gânduri negative referitoare la colegul tău sau la tine. Te poti gândi la răzbunare, dar speri să opui rezistență acestei tentații, căci ar putea avea consecințe negative, inclusiv concedierea. De aceea, preferi să pleci. Te gândești la ceea ce s-a întâmplat. Discuți cu alții despre situația respectivă. Te duci la culcare si poate ai un vis asociat cu el. A doua zi nu te mai simți așa de rău. În esență , ai „digerat” experiența, iar acum știi ce ai de făcut. Noua ta stare se datorează sistemului cerebral de procesare a informațiilor, care a preluat o experiența supărătoare si a transformat-o într-un proces de învățare. În esență, el procesează tot ceea ce consideră important pentru noi. Așa este conceput el.
După această procesare, amintirea conflictului se asociază cu alte informații mai utile deja stocate în creier. Pe măsură ce celelalte amintiri se asociază cu incidentul curent, experiența ta personala se schimbă. Tu înveți ceea ce este util din această cearta, iar creierul tău elimina celelalte informații. Dat fiind că sentimentele negative și dialogul interior asociat cu cearta nu îți mai sunt utile, creierul tău renunță la ele. Ceea ce a trebuit să înveți rămâne însă, iar acum creierul tău stochează amintirea evenimentului într-o formă menită să te ajute în viitor să te descurci mai bine într-o situație similară.
Din păcate, unele experiențe neplăcute, fie ele traume majore sau alte tipuri de evenimente, pot copleși acest sistem. Atunci când se întâmplă acest lucru, intensa tulburare emoțională și fizică generată de situația respectivă împiedică sistemul de procesare a informațiilor să genereze conexiuni interne pentru a considera incidentul încheiat.
Din acest motiv, amintirea situației devine stocată in creier exact așa cum ai experimentat-o. Tot ceea ce ai văzut și ai simțit, imaginile, emoțiile trăite, senzațiile fizice experimentate și gândurile emise devin codificate în memoria ta in forma lor originală, neprocesată. Chiar daca vei încerca să îți controlezi sentimentele dintr-un instinct de autoconservare, ori de câte ori te vei trezi in situații similare, vei retrăi aceeași stare de neplăcere inițială.
Așa se explică de ce timpul nu vindecă chiar toate rănile, așa cum se spune.