De unde vine intristarea?

Intristarea este de obicei urmare a gandurilor manioase ori a nereusitei de a satisface o oarece patima. Ca atare, cel ce isi va birui poftele si patimile va izgoni pentru totdeauna din inima sa si intristarea. Astfel cel infranat nu se va intrista ca a ramas fara pranz, cel feciorelnic- ca nu i-a reusit fapta murdara la care se gandise intr-o clipa de intunecare a mintii, cel manios- ca n-a avut prilejul sa se razbune, iar cel smerit cugetator- ca e lipsit de cinstiri din partea oamenilor. Cel neagonisitor nu se va intrista nici daca va ramane fara ultimul banut.
Cu oamenii patimasi se intampla insa ca intristarea vine asupra lor fara vreo pricina vazuta. Atunci, zice Cuviosul Ioan Casian, „prin inraurirea subtire a vrasmasului suntem supusi unui asemenea necaz ca nu putem sa primim cu obisnuita placere nici macar cercetarea (vizita) oamenilor la care tinem si a rudelor noastre, si orice ne-ar spune acestia intr-o discutie cuviincoasa ni se pare ca vine la vreme nepotrivita si ca e de prisos…”
Totusi, aceasta dovedeste numai ca intristarea nu-si are intotdeauna pricinile in surse exterioare. Nu. Inauntrul nostru, in adancul inimii, stau semintele ascunse ale patimilor, care indata ce se revarsa asupra sufletului ploaia ispitelor, dau indata mladite si roade.

Nu trebuie sa fugim de oameni ca sa evitam intristarea. Ce-i drept, nu poate sa scape de tulburare omul care traieste in lume si intra mereu in contact cu persoane care sunt stapanite de rautate, dar gandul ca simpla schimbare a locului aduce usurare este gresit. Schimband mediul, omul schimba doar pricinile care-i starnesc patimile. Nu asta ii trebuie, ci rabdare si curatia inimii.

Mijloacele pozitive prin care se taie din radacina aceasta patima sunt:rugaciunea,milostenia si neagonisirea. Absolut indispensabil pentru fiecare crestin este mersul la slujbe, mai ales in zilele de duminica si de prazic, precum si participarea la Tainele Bisericii. In rugaciunea pe care o citeste preotul inainte de spovedanie exista cuvintele acestea: de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te intorci nevindecat. De Sfintele Taine trebuie sa ne apropiem cu frangere de inima, cu credinta adanca si cu nadejde in mila lui Dumnezeu.
Trebuie ca omul sa citeasca Sfanta Scriptura, mai ales Evanghelia, si sa implineasca poruncile lui Hristos ce sunt cuprinse acolo. O mare bucurie aduc crestinului faptele bune, grija pentru aproapele.

Sa pastram in inimile noastre minunatele si marile cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel: Pururea bucurati-va. Neincetat rugati-va. Intru toate multumiti, caci aceasta este voia lui Dumnezeu intru Iisus Hristos pentru voi.

Dr.Dimitri Avdeev
Depresia ca patima si ca boala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *