Destul de caracteristică adolescenței, această formă de depresie se manifestă printr-o diminuare semnificativă a stimei de sine și prin complexe de inferioritate. Bineînțeles, diminuarea stimei de sine este obișnuită în multe depresii, dar ea ocupă un loc privilegiat la această vârstă. Din punct de vedere clinic, ea se manifestă la adolescent prin sentimentul că nu este iubit, apreciat, înțeles, în mod satisfăcător de către ceilalți și, mai ales, cei din anturajul său. Sentimentul ca nu este iubit este asociat în general cu un comportament de neimplicare mai mult sau mai puțin important. Se pot dezvolta de asemenea, unele sentimente de devalorizare într-un sector mai specific, adolescentul având impresia că nu este inteligent sau că nu este la fel de frumos ca și alții. Acest tip de depresie poate fi asociat unei timidități, unor gânduri dismorfo-fobice, prin urmare se pot dezvolta unele comportamente reacționale sau defensive având ca scop căutarea unor dovezi privind valoarea sa personala. Conflictul în această situație, situându-se între standardele ideale ale adolescentului și evaluarea eului prezent.