Depresivul si iubirea

Iubirea, dorinta de a iubi si de a fi iubit este pentru depresiv cel mai important lucru din viata. Aici el poate dezvolta cele mai bune aspecte ale sale, aici se afla in acelasi timp si cele mai mari pericole pentru el. El poate ajunge la crize in special in relatiile parteneriale. Tensiunile, confruntarile, conflictele in aceste relatii sunt pentru el chinuitoare, chiar insuportabile si il streseaza mai mult decat este necesar, pentru ca ii activeaza angoasa de pierdere. El nu intelege cum adesa toate eforturile pe care le face pentru partener sunt cele care duc la crize, pentru ca acesta cauta sa se elibereze de stransoarea prea mare. Depresivul reactioneaza atunci cu panica, cu depresii profunde si in angoasa sa, el recurge la mijloace de presiune pana la amenintarea sau chiar incercarea de suicid. Nu isi poate imagina ca partenerul nu are aceeasi trebuinta de apropiere ca si el insusi, care nu se poate satura de apropiere. El traieste trebuinta de distanta a partenerului mai degraba ca pe o lipsa de afectiune sau un semn ca nu il mai iubeste.
La persoanele sanatoase cu stari depresive usoare exista o mare capacitate de a iubi, de a se oferi, de a se sacrifica, capacitatea de a suporta tot greul impreuna cu partenerul.
La depresivii cu tulburari profunde, in relatiile amoroase predomina angoasa de pierdere, in cazul in care apar probleme in cuplu.
Mai dificila este relatia parteneriala depresiva, iubirea santajista. Ii place sa se invesmanteze in mantia atentiei si grijii exagerate, in spatele careia se ascunde dorinta de dominare, care provine din teama de pierdere. Daca individul nu reuseste sa obtina ceea ce doreste, atunci el recurge la mijloace mai puternice, la amenintari cu suicid si mai ales la trezirea sentimentelor de culpabilitate ale partenerului.
Rezulta acele relatii mentinute de partener numai de teama, mila si sentimente de culpabilitate, in care sub ceea ce se vede, dospesc ura si dorintele de moarte. Si boala poate fi folosita ca o arma de santaj si poate duce la multa suferinta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *