Despre om si despre faptul ca, fiind prin fire o fiinta morala, este prin urmare si o fiinta religioasa.

Despre om si despre faptul ca, fiind prin fire o fiinta morala, este prin urmare si o fiinta religioasa

Aceste doua trasaturi sunt insusiri esentiale si virtuti innascute. Aceste virtuti sunt marturisite de ansamblul vietii sociale. Faptul de a trai intr-o societate se arata ca absolut necesar, in vederea conservarii, dezvoltarii si progresului omului.Asa cum moralitatea este o virtute innascuta pentru om si se arata a fi absolut necesara in vederea conservarii, dezvoltarii si progresului sau, la fel si reliogizitatea este virtute innascuta pentru om si se arata a fi absolut necesara in vederea sustinerii legii morale;asadar inseamna ca legea religioasa reiese din legea morala si ca religiozitatea reiese din moralitatea omului.Morala este legatura care asigura coeziunea societatii si pazitoarea bunurilor acesteia, iar religia este paznicul legii morale. Aceasta putere a religiei confirma necesitatea sa absoluta; caci, de vreme ce omul este prin fire o fiinta sociala, iar societatea, in lipsa principiilor morale, se dezintegreaza si se descompune, urmeaza, in mod necesar, ca omul, fiind creat social, a fost creat si moral: iar daca este moral, este, asadar si religios; pentru ca in lipsa religiei este cu neputinta sa existe morala.
Religia este calauza hotararilor si gandurilor omului, conducandu-l la implinirea lor. Fara religie, omul este un mister de neinteles. Facultatea intelectuala si capacitatea de autodeterminare, in lipsa religiei si a legii morale, nu-i confera o demnitate aparte in randul vietuitoarelor: nu-l ridica intr-o pozitie superioara anume, nici nu-i acorda vreun privilegiu, astfel incat sa se laude si sa se mandreasca cu acestea in fata celorlalte fiinte;pentru ca ratiunea fara morala, fara principii morale devine un instrument si o unealta a stricaciunii si depravarii si-l conduce pe om la indobitocire, facandu-l mai feroce decat animalele salbatice.
Fara religie, omul ajunge sa-si perverteasca caracterul creat dupa chipul lui Dumnezeu, nimicind frumusetea chipului care a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu.
Fara religie, omul se leapada de ideile nobile despre bine, frumos, dreptate si adevar, si cade in stapanirea pornirilor animalice, aflate in firea sa, care nu-i mai lasa nici o urma de noblete; fara religie, omul ajunge dusman al binelui si il conduc pe om spre un sfarsit bine-randuit.
Puterea religiei este un veritabil frau moral care struneste patimile, instinctele si dorintele, calauzind in chip sigur umanitatea.
Omul,neputand sa ajunga in alt chip sa se inalte la locul sau de cinste, decat numai prin intermediul religiei-detinatoarea capacitatii de a-l forma moral, se arata a fi o fiinta religioasa.
Cu adevarat, omul este o fiinta religioasa.
„Sfantul Nectarie din Eghina”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *