Exprimarea înseamnă viață, reprimarea înseamnă sinucidere

De ce se reprimă atât de mult omul, până când devine bolnav? Deoarece societatea îl invață să se autocontroleze, nu să se transforme. Transformarea nu are de-a face nimic cu controlul.
Prin reprimare, mintea se divizează. Partea pe care o acceptați devine conștientă, iar cea pe care nu o acceptați (sau pe care o negați) devine inconștientă. Acest proces nu este natural. El se petrece numai din cauza reprimării. Voi aruncați în subconștient toate gunoaiele pe care le respinge societatea, dar retineți: cu cat aruncați mai multe lucruri aici, cu atât mai plenar devin acea parte integrantă din voi. Ele vă pătrund în mâini, oase, în sânge, în bătăile inimii.
La ora actuală, studiile arata ca 80% din boli sunt cauzate de emoțiile reprimate.
Marea majoritate a atacurilor de cord sunt manifestări ale mâniei reprimate în inimă, ale urii care a otrăvit inima.
Așadar, regula este următoarea: controlul reprimă, iar transformarea exprimă.
Nu trebuie însă să vă exprimați în fața celorlalți, transformând exprimarea într-o văicăreală permanentă sau, mai rău, în furie. Dacă vă descărcați mânia asupra altor persoane, creați un lanț de evenimente, căci și ceilalți sunt la fel ca voi, la fel de inconștienți. Ei se vor descărca la rândul lor asupra voastră, căci și-au reprimat la fel de multă mânie. Se crează astfel un lanț de evenimente: voi vă descărcați asupra lor, ei de descarcă asupra voastră, și astfel deveniți dușmani.
Nu vă mai descărcați mânia asupra altora. Este ca si cum ați vomita: nimeni nu se duce să vomite pe altcineva. Vă puteți duce la baie să vomitați. În acest fel, vă veți curăța organismul. Cine își suprimă voma se simte îngrozitor; cine se eliberează prin vomă se simte din nou bine, sănătos, eliberat. Ați mâncat ceva toxic și organismul a respins mâncarea. Nu are nici un rost să vă forțați stomacul să accepte ceea ce nu dorește. Mânia este un proces similar, dar la nivel mental. Ați ingerat ceva toxic, iar psihicul dumneavoastră dorește să îl elimine, dar nu aveți nici un motiv să aruncați acest deșeu asupra unei alte persoane. Din cauza acestui risc, societatea îi învață pe oameni să se controleze.
Ori de cate ori simțiți că vă afundați într-o problemă, deveniți conștienți, alergați, săriți, dansați, rugați-vă, vorbiți cu o persoană competentă, dar nu continuați să vă afundați în ea. Faceți imediat altceva, astfel încât energia care a creat problema să devina fluidă, să se dezghețe, să se topească, să se risipească.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *