Furia ingrasa

Intalnim frecvent oameni care au probleme cu supraponderabilitatea. Aceste persoane sunt adesea exasperate de numeroasele incercari de a tine regim care nu au dat rezultate sau ale caror efecte nu au durat, si multe femei ajung in cabinetul meu, resemnate. Obiectivul lor este de a accepta faptul ca nu pot slabi si de a renunta definitiv la ideea de a tine regim, si la sperantele false. Sunt descurajate in discursul lor si se condamna singure la a fi astfel tot restul vietii.
Incep adesea discutia cu urmatoarea intrebare:”Si daca excesul dumneavoastra in greutate nu ar avea nimic de-a face cu alimentatia dumneavoastra?” In privirea lor citesc, intotdeauna, aceeasi circumspectie.
De la inceput, vreau sa dau au la o parte o mica parte a populatiei care sufera de supraponderabilitate sau obezitate morbida din cauze fiziologice; problemele acestor persoane trebuie rezolvate prin intermediul medicinii, prin demersuri specializate. Cu toate acestea, pentru majoritatea oamenilor excesul in greutate este o adevarata sursa de neintelegeri si de frustrari, iar tentativele de slabire nu au efectul dorit sau nu dureaza in timp.
Mai multe studii dovedesc corelatia care exista intre luarea in greutate si crizele de furie. Femeile si barbatii care au accese de furie repetate de-a lungul anilor, prezinta un exces de greutate important si il mentin, spre deosebire de persoanele de aceeasi varsta care au mai multa pace si bucurie in viata lor. Indiferent de sexul persoanei care sufera de furie cronica, se observa o mai mare productie de adrenalina, un hormon care intervine direct in stimularea celulelor grase. Acestea sunt transformate de ficat in colesterol; efectul este devastator asupra luarii in greutate, iar riscurile bolii cardiovasculare sunt mult mai mari.
Dincolo de orice consideratie fiziologica, persoanele cu exces de greutate sufera, inainte de toate, de o anxietate netratata, care le invadeaza si impotriva careia nu stiu ce sa faca. Procesul trait se desfasoara in maniera urmatoare: anxietatea din ce in ce mai accentuata le face sa resimta o senzatie de vid visceral. Senzatia devine repede insuportabila, iar pentru a scapa de disconfortul pe care aceasta il suscita, solutia vine de la sine: trebuie sa manance imediat. Intr-adevar, dupa ce a mancat, persoana in cauza are o senzatie noua, de data aceasta de satietate, si se simte linistita…insa doar pentru un timp.
In mod direct, acest proces traduce o regresie declansata de anxietate. Persoana crede ca ii este foame, dar este de fapt, anxioasa. Pe plan psihologic, o persoana care-si resimte in mod dureros anxietatea va avea tendinta sa dezvolte in mod spontan mecanisme de compensatie pentru a se adapta, si nu pentru a trata cauzele profunde. Brusc, suferinta vidului resimtit puternic o face sa se reintoarca la un moment din copilarie, atunci cand era doar un bebelus, iar anxietatea legata de foame disparea de indata ce lua sanul sau biberonul. Sa se simta „plin” il linistea pe noul nascut. Devenit adult, intr-un moment de disperare in fata propriei anxietati , regaseste reflexul de a se linisti prin mancare.
Acest mod de functionare reprezinta in sine o consolidare negativa care se va produce din nou, atat timp cat cauzele care se afla la origine nu vor fi suficient constientizate: de indata ce anxietatea se accentueaza, trebuie sa manance, pentru a o atenua. Astfel, oamenii mananca pentru a umple acest vid resimtit la nivelul plexului solar sau al stomacului; unii chiar au impresia ca le e foame. Stim totusi ca daca masa este luata la aceeasi ora si completata cu gustari echilibrate, nu ar trebui sa resimtim senzatia de foame. In plus, seara, cand simtim neincetat, un gol in stomac, putem spune cu exactitate ca senzatia de foame e reala, intrucat cel mai probabil suntem in plina digestie. In schimb, se stie ca serile si noptile sunt, prin natura lor, momentele cele mai anxiogene ale zilei.
Daca aceasta senzatie de vid ar exprima intr-adevar nevoia fiziologica de a manca, nu am „rontai” de mai multe ori in timpul serii si foamea ar fi satisfacuta mai rapid. Vorbesc despre o consolidare negativa, pentru ca, in momentul in care mananca, persoana anxioasa are sentimentul ca mancarea o linisteste, dar de fapt nu e asa, pentru ca senzatia de calm dispare foarte repede;de aceea foarte multe persoane au din nou pofta de mancare. Persoanele anxioase traiesc cu idea ca daca nu mananca atunci cand sunt in aceasta stare, anxietatea lor nu va disparea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *