Putem evoca mereu faptul ca timpul vindeca, gândindu-ne că furia se va estompa de la sine. Există totuși o furie care se naște din răni afective de demult. Acestea nu se cicatrizează cu timpul, iar emoțiile asociate ei persistă chiar daca nu le resimțim, chiar dacă le negăm sau le refulăm. În orice caz, acest tip de furie duce la blocaje care sunt mascate de tulburări afective și psiho-somatizări. E evident că această energie importantă trebuie să-și găsească o cale de evacuare. Daca unii oameni își interzic să-și exprime furia pentru a se elibera de ea, atunci nu le mai rămâne decât să-și îndrepte această forță energică împotriva lor, prin comportamente autodistrugătoare. Altfel spus, îmi îndrept gândurile și comportamentele spre mine însumi: îmi fac mie însumi ceea ce aș vrea să-i fac altcuiva. Furia se poate exprima în moduri complet diferite prin comportamente al căror singur obiectiv este voința inconștientă de a-și face rău sau de a se pune în pericol. Mecanismele fine pe care le poate dezvolta un individ pentru a-și exprima furia maltratându-și corpul sunt: dependențele, tentativele de sinucidere, sexualizarea ofensatoare si automutilarea. Dar, înainte de toate, una dintre modalitățile cele mai frecvente de exprimare a furiei prin corp este mâncatul în exces.

sursa fotografiei: internet