Gelozia

In sedintele de consiliere, gelosii sunt deseori foarte vorbareti, se repeta si nici vorba sa scape de suferintele lor, ci vor sa se confirme „indreptatirea” acestora sa fie mereu ascultati in tortura lor. Gelozia devine astfel preocuparea principala, ea „devoreaza” cu lacomie nu numai ceea ce trebuie pentru a o perpetua, ci inghite si toate celelalte care au avut o valoare in viata celor afectati de ea, precum si, de asemenea si in special, propria imagine despre sine.
Asemanarea cu comportamentul toxicomanilor este frapanta. Toxicomanii au si ei nevoie de „provizii” din exterior pentru a se simti in ordine (alcool, droguri..). Nocivitatea drogurilor este negata indelung si odata intrata in constiinta, constatam acelasi efect de suferinta si imposibilitatea de a inceta, ca si in cazul geloziei.
Asa cum in fond, dependenta de droguri ascunde o alta dependenta-relatia cu o veche persoana de referinta, demna de incredere, tipic idealizata in mama, relatie niciodata suficient traita, tot astfel se intampla si cu gelosul: dedesubt se afla cautarea unei persoane, de a carui iubire nu se poate lipsi. Pentru acestia important nu este sa iubeasca, ci sa fie iubiti, si anume in forma imaginata de ei. In general ei sunt uluitor de subiectivi.
Vazuta din afara, de catre prieteni, partener sau chiar psiholog, gelozia nu este niciodata un sentiment „frumos”. Ea poate fi considerate pozitiva, cel mult atunci cand reactioneaza cineva, care pana atunci ar fi parut neangajat, indiferent, rece sau superior.
In comparatie, tandretea, grija, chiar si indragostirea eventual ridicola sunt in mod incontestabil mai bine vazute. Reactiile la gelozie variaza de la mila (autocompatimire) pana la lipsa de intelegere sau oroare. Este cert ca propria lor afectare narcisica joaca un rol, in special la prieteni sau membrii familiei: preocupat in asa masura de cauza sa, gelosului nu-i ramane multa energie pentru alte persoane, nici macar pt grijile sau bucuriile lor. Ele vor fi folosite in maniera clasica, drept destinatarii lamentarilor lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *