Supraprotecția din partea părinților, cu teama frecvent exprimată că micuțul s-ar putea îmbolnăvi, favorizează o focalizare excesivă a atenției asupra subiectelor legate de sănătate și de boală. Mulți oameni ipohondri au fost atentionați mult prea frecvent, încă din copilărie, de către părinți anxioși și supraprotectori, asupra posibilelor pericole pentru sănătate. Sfaturi precum „Îmbracă-te călduros, ca să nu răcești” sau „Du-te la medic, dacă tusesti atât de tare” pot fi expresia unor îngrijorări părintești normale, sau prin frecvența și intensitatea lor, pot reflecta temerile legate de sănătate ale unor oameni care suferă de o tulburare de anxietate generalizată.
Părinții care la cea mai mică răceală transformă locuința într-un mic sanatoriu, le întăresc copiilor teama că pot dezvolta rapid o pneumonie.
În spatele fricii de boală legate de copii, se află adesea frica de pierdere a părinților sau sentimente de vinovăție cauzate de gândul că nu s-au ocupat îndeajuns de sănătatea copiilor.
Mulți părinți le transmit copiilor mult prea rar ideea ca simptomele fizice ușoare pot fi suportate și fără tratament medical și că ele dispar de la sine. Nu e nevoie ca la orice răceală și la orice diaree ușoară să fie chemat medicul, să se elibereze o scutire medicală de la orele de educație fizică sau să se dea „interdicția de a ieși din casă”.

sursa fotografiei: internet