După ce se îndrăgostesc, cei mai mulți dintre noi sfârșesc prin a se căsători. „Oare sentimentul călduros și amețitor care te furnică este chiar iubire, iubire adevărată?” Uneori, amețeala dispare după prima întâlnire, când aflăm unele lucruri cu care nu suntem de acord. Alteori sentimentul devine și mai amețitor. La apogeul îndrăgostirii experiența devine de-a dreptul euforică. Suntem obsedați afectiv unul de celălalt. Adormim gândindu-ne unul la celălalt. Imediat ce ne trezim primul nostru gând se îndreaptă către celălalt. Tânjim să fim împreună cu el. Când ne ținem de mână avem impresia că sângele ne curge simultan prin vene. Daca n-am fi obligați să mergem la școală sau la muncă, am sta și ne-am săruta la nesfârșit.
Trăim cu impresia că, odata îndrăgostiți cu adevărat, starea aceasta o sa dureze la nesfârșit, că vom avea mereu aceleași sentimente minunate ca în momentul îndrăgostirii. Că între noi nu va putea interveni nimic niciodată. Suntem îndrăgostiți și prinși în mrejele frumuseții și ale farmecului celuilalt. Dragostea noastră este cel mai minunat lucru pe care l-am trăit vreodată.
Din păcate dragostea euforică nu durează la nesfârșit. După ce-și revin din starea de dragoste intensă, partenerii au doua opțiuni: fie se retrag, se despart, divorțează sau pleacă în căutarea unor noi experiențe afective, fie se apucă sârguincioși, să învețe să iubească dincolo de euforica stare de îndrăgostire.
De fapt adevărata dragoste începe abia după voalarea „stării de îndrăgostire”.