Dacă sufletul reprezintă, după cum spunea Sf. Ioan Damaschin, cel care dă trupului putere, viată, de creștere, de simțire, atunci nu se poate ca îmbolnăvirea sufletului să nu influențeze într-un fel sau altul, sănătatea trupului. De aceea, după cum arată Sf. Grigorie de Nazis, patimile își imprimă pecetea lor asupra trupului. După cum arată Sf. Serafim de Sarov, de multe ori se întâmplă ca boala trupească să fie generată de patimi, pentru că bolile sufletului duc în mod inevitabil și la tulburări ale trupului. Iar Sf. Ioan Hrisostom arată chiar că dacă sufletul omului este sănătos, boala trupului nu poate să-i cauzeze omului nici o pagubă.
Trebuie însă de remarcat că dacă patimile sufletești, așa cum ar fi egoismul, iubirea de arginți, mânia sau deznădejdea, ar putea acționa prin intermediul unor mecanisme psihosomatice, patimile trupești, așa cum ar fi lăcomia pântecelui, desfrâul și lenea, pot acționa direct prin intermediul unor mecanisme metabolice, endocrine sau imunitare.
Adrian Restian
Bazele medicinei de familie

sursa fotografiei: internet