Unul dintre cele mai mari obstacole care trebuie depășite pentru ieșirea din depresie și apatie, este învinuirea. Aceasta are o mulțime de avantaje. Ajungem să fim considerați nevinovați; ne bucurăm de autocompătimire; suntem priviți ca martiri și victime; primim manifestări de simpatie.
Poate că cel mai mare avantaj al învinuirii este acela că ne transformăm în victime inocente, iar partea adversă devine elementul negativ.
Învinuirea este scuza cea mai bună pe care a găsit-o lumea. Asta ne permite să rămânem limitați și nesemnificativi, fără să ne simțim vinovați. Trebuie plătit însă un preț pentru aceasta, și anume pierderea libertății personale. De asemenea, rolul victimei aduce după sine autoperceperea ca o persoana slabă, vulnerabilă și neajutorată, ceea ce constituie totodată ingredientele de bază ale apatiei și depresiei.
Primul pas în renunțarea la învinuire constă în a ne da seama că noi alegem să învinuim. În împrejurări asemănătoare, alte persoane au iertat, au uitat și au gestionat situația in mod complet diferit.
Pentru a trece peste învinuire, trebuie să dăm atenție satisfacției și plăcerii secrete resimțite atunci când ne plângem de milă, când nutrim resentimente, și când ne înfuriem, și să începem să renunțăm la toate aceste mici autorecompense. Scopul este să evoluăm de la a fi victima sentimentelor noastre, la a alege noi înșine ce să simțim.
Depresia și apatia apar, așadar, ca urmare a complacerii noastre în a ne agăța de sinele nostru mărunt la care se adaugă opunerea rezistenței față de Sinele nostru superior, care constă din tot ce este opus sentimentelor negative.
Daca reușim să facem negativitatea să se manifeste în viața noastră, atunci este evident că mintea noastră are puterea de a manifesta și opusul acesteia.
Sursa: Letting Go- David Hawkins

sursa fotografiei: internet