Invinuirea- scuza perfecta

Unul dintre cele mai mari obstacole care trebuie depasite pentru iesirea din depresie si apatie, este invinuirea. Aceasta are o multime de avantaje. Ajungem sa fim considerati nevinovati; ne bucuram de autocompatimire; suntem priviti ca martiri si victime; primim manifestari de simpatie.
Poate ca cel mai mare avantaj al invinuirii este acela ca ne transformam in victime inocente, iar partea adversa devine elementul negativ.
Invinuirea este scuza cea mai buna pe care a gasit-o lumea. Asta ne permite sa ramanem limitati si nesemnificativi, fara sa ne simtim vinovati. Trebuie platit insa un pret pentru aceasta, si anume pierderea libertatii personale. De asemenea, rolul victimei aduce dupa sine autoperceperea ca o persoana slaba, vulnerabila si neajutorata, ceea ce constituie totodata ingredientele de baza ale apatiei si depresiei.
Primul pas in renuntarea la invinuire consta in a ne da seama ca noi alegem sa invinuim. In imprejurari asemanatoare, alte persoane au iertat, au uitat si au gestionat situatia in mod complet diferit.
Pentru a trece peste invinuire, trebuie sa dam atentie satisfactiei si placerii secrete resimtite atunci cand ne plangem de mila, cand nutrim resentimente, si cand ne infuriem si sa incepem sa renuntam la toate aceste mici autorecompense. Scopul este sa evoluam de la a fi victima sentimentelor noastre, la a alege noi insine ce sa simtim.
Depresia si apatia apar, asadar, ca urmare a complacerii noastre in a ne agata de sinele nostru marunt si sistemul sau de convingeri, la care se adauga opunerea rezistentei fata de Sinele nostru superior, care consta din tot ce este opus sentimentelor negative.
Daca reusim sa facem negativitatea sa se manifeste in viata noastra, atunci este evident ca mintea noastra are puterea de a manifesta si opusul acesteia.
Sursa: Letting Go- David Hawkins

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *