Ipohondria sau „boala inchipuita”

Bolnavul se vaita de tot felul de senzatii insolite, curioase, bizare, in diferite parti ale corpului, raportandu-se la diverse organe. Se ajunge chiar la anumite interpretari delirante, amplificate enorm, devenite dominante, senzatiile acestea, interpretate in anumite feluri de catre pacient, pune stapanire pe viata lui, ii subjuga toate preocuparile, il face sa colinde din medic in medic, din cabinet in cabinet, din spital in spital, convins de gravitatea bolii de care sufera.
In realitate este vorba de halucinoze in domeniul visceral, intern, ajungandu-se uneori la delir pe teme de boala, iar bolnavul este in realitate un ipohondriac sau denumirea preluata de la Moliere, un „bolnav inchipuit”, ale carei iluzii, halucinatii, delir, se raporteaza la organismul lui, care delireaza asupra propriei fiinte interne, somatice: uneori linistit, doar solicitant, implorant, alteori agitat, framantat, interpretativ, revendicativ, torturand si pe cei din jur, inclusiv pe medici. Chiar daca uneori sunt chiar suferinte reale, cu baza obiectiva, legate de procese organice, acestea sunt sub influenta temerilor, fricii, gandurilor negre, presupunerilor nelinistitoare. Dar la un individ cu psihic normal, echilibrat, adaosul psiho-imaginativ, interpretativ, cedeaza si dispare sub influenta explicatiilor logice si convingatoare ale medicului sau sub efectul real al medicatiei. La ipohondru, suferinta este produsa de imaginatie si aceasta nu poate fi calmata de medicamente.
Din nefericire, numarul ipohondrilor este foarte mare. Un procent mare din clientii cabinetelor medicale este constituit de astfel de bolnavi, total imaginari sau macar partiali (cu o anumita doza de imaginative, halucinoza, adaugat unor suferinte reale dar minore).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *