Nu inalta in jurul tau ziduri de cetate- izolarea este periculoasa.
Lumea e plina de primejdii si de dusmani-toti trebuie sa ne luam masuri de aparare. Viata nu este in siguranta, decat intre zidurile unei cetati. Dar se dovedeste ca izolarea ridica mult mai multe probleme decat rezolva: ea ne tine departe de niste valoroase surse de informatie si,singularizandu-te, te transforma intr-o tinta usor de atins. Este preferabil sa te amesteci printre oameni si sa-ti cauti aliati. Multimea din jurul tau te va proteja de dusmani mai bine decat metrezele unei citadele.
Izolarea este rareori recomandabila. Daca nu stii sa asculti glasul strazii, nu vei fi in stare sa te aperi. Singurul lucru pe care viata in mijlocul multimii dezlantuite nu il favorizeaza este meditatia. Presiunea exercitata permanent cu semenii si influentele modelatoare ale societati fac dificila incercarea de a gandi limpede si de a analiza lucid ceea ce se intampla in jur. Astfel, si numai ca solutie temporara, singuratatea te poate ajuta sa privesti lucrurile dintr-o perspective mai larga.
Inchisorile au „produs” multi ganditori de seama, tocmai pentru ca in recluziune omul cugeta mai profund. Exsta totusi pericolul ca acest gen de insingurare sa genereze tot felul de idei ciudate si nesanatoase. Poti dobandi, intradevar, o perspectiva mai vasta asupra ansamblului, dar risti sa pierzi constiinta propriei lipse de insemnatate, a propriilor tale limite. Cu cat te izolezi mai tare, cu atat iti va veni mai greu sa iesi din izolare – ea ajunge sa te traga in afund, asemenea unor nisipuri miscatoare, fara ca macar sa intelegi ce ti se intampla. Asadar,daca ai nevoie de un timp de gandire, nu recurge la indepartarea de oameni decat ca ultima solutie si ai grija sa nu cazi in mrejele ei.
Smulge-te repede si reintoarce-te in miezul societatii si evenimentelor.