„Fiți atenți la limba dumneavoastră – chiar acum. Ce face? A mea se plimbă printre măselele de jos și tocmai a dat de o fărâmă din floricele de porumb de mai devreme.
Uitați-vă la mâna dumneavoastră, cea care nu ține maus-ul. Ce face? Mâna mea stangă scarpină lobul urechii. Limba și mâinile dumneavoastră au în mare parte o viață proprie. Le puteți supune controlului voluntar daca le scoateți în mod conștient din modalitatea de funcționare automată. „Ridică telefonul” sau „Nu mai zgândări coșul ăla”. Dar in cea mai mare parte a timpului sunt de capul lor. Caută mici defecte. Scanează tot interiorul gurii și toată suprafața pielii, căutând ceea ce nu este în ordine. Sunt dispozitive de îngrijire personală minunate, care funcționează fără răgaz. Este un sistemul imunitar, care este mai în vogă, vă sunt prima linie de apărare împotriva invadatorilor. Credeați că periuța de dinți electrică pe care o folosiți este ingenioasă?. Este din epoca de piatră, dacă o comparăm cu întreținerea preventivă, curățarea, detectarea deșeurilor și îndepărtarea resturilor- funcții pe care le îndeplinește atât de des limba asupra dinților și gingiilor.
Anxietatea este limba dumneavoastră mentală. Modalitatea ei de funcționare automată este căutarea lucrurilor care s-ar putea sa fie pe punctul de a merge rău. Încontinuu, și fără aprobarea dumneavoastră conștientă, vă scanează viața – da, chiar când dormiți, în vise și coșmaruri. Va trece în revistă munca, iubirea și distracțiile – până ce dă de o imperfecțiune. Când găsește una, o zgândărește. Încearcă să o scoată din ascunzătoare, unde e înțepenită discret, sub vreo piatră. Nu se lasă păgubașă. Dacă imperfecțiunea este destul de amenințătoare, anxietatea va atrage atenția asupra ei dându-vă o senzație de disconfort. Dacă nu faceți nimic, ea strigă și mai tare – perturbându-vă somnul și poftele.
Aveți la dispoziție soluții pentru a reduce anxietatea obișnuită, ușoară. O puteți amorți cu băutură, valium sau marijuana. O puteți calma prin meditație sau relaxare progresivă. O puteți înfrânge devenind mai conștient de gândurile despre primejdii care vă vin automat, adesea declanșatoare ale anxietății, și apoi combătându-le energic.
Dar nu trebuie să treceți cu vederea ceea ce încearcă să facă pentru dumneavoastră anxietatea. În schimbul suferinței pe care o provoacă, ea te scutește de necazuri mai mari, prin faptul că vă face să fiți conștient de posibilitatea lor și vă îmboldește să vă faceți planuri și să le preveniți. Poate chiar să vă ajute să le evitați complet.
Priviți-vă anxietatea ca pe semnalizatorul de „nivel redus al uleiului”, care pâlpâie pe bordul mașinii dumneavoastră. Deconectați-l și veți fi o vreme mai puțin distras și mai în largul dumneavoastră. Dar asta s-ar putea să vă coste un motor ars. Câteodată ar trebui să ne tolerăm disforia, să ne ocupăm de ea, chiar s-o iubim”.
Martin E.P. Seligman