„Cea mai rea boala a oamenilor provine de la modul in care au luptat cu suferintele”, spunea Nitzsche iar Montaigne scria:”Nici de durere nu trebuie totdeauna fugit, nici desfatarea mereu urmarita”.
Fata de starile noastre sufletesti de suferinta trebuie sa avem o atitudine ecologica: asemenea unui gradinar sau agricultor care evita erbicidele si ingrasamintele chimice, care vor intoxica pamantul si vor agrava mai tarziu situatia, trebuie sa privilegiem munca pe termen lung si sa evitam solutiile artificiale (alcoolul, drogurile si uneori substante psihotrope daca nu sunt necesare).
In fata suferintei, trebuie sa ne gandim la durata ei posibila:intreaga noastra viata! si la mize: starea noastra de bine,luciditatea noastra, libertatea noastra.
Vom vedea ca totul incepe prin acceptare.
Asa cum nu putem parasi un loc in care nu am acceptat niciodata sa ajungem, tot asa nu ne putem indeparta de o suferinta careia nu i-am acceptat existenta. Este vorba de a pleca neincetat de la ceea ce este, nu de la ceea ce ar trebui sa fie. Nu de la fraza „nu ar trebui sa sufar atat de mult,de ce,de ce?”, ci de la „aceasta suferinta este aici, trebuie sa o accept, apoi sa actionez ca sa o limitez, sa o diluez, sa o dizolv in viata mea.Dar pentru asta trebuie sa reincep sa traiesc si sa nu raman blocat asupra ei”.
Sa privim in jurul nostru si sa ne punem in miscare!
Christophe Andre