Se poate muri si din suferinta altuia, starile emotionale sunt la fel de contagioase ca si bolile. Poate ai impresia ca dai o mana de ajutor unui om aflat pe cale sa se inece, dar nu faci decat sa-ti grabesti propria nenorocire. Uneori cei nefericiti atrag nefericirea; nu numai atat, ti-o pot transmite si tie. Ridica-i tu pe ei. Nu te lasa tras in nefericirea lor. Dar, din pacate, multi dintre ei nu vor ajutor, vor doar sa se descarce de gunoiul emotional, pe care il proiecteaza asupra ta.
Nuca si clopotnita
Odata,o nuca a fost luata in cioc de o cioara, si dusa tocmai sus, in varful unei clopotnite inalte, dar cazand intr-o crapatura, a scapat de cumplita soarta de a fi mancata. Nuca s-a rugat frumos de perete, implorandu-l sa-i dea adapost si i-a laudat inaltimea, frumusetea si nobletea glasului clopotelor pe care le ocrotea. „Vai, vai mie”, spunea ea, „cum nu am fost in stare sa cad sub crengile verzi ale batranului meu tata si sa dorm pe pamant reavan, acoperita de frunzele lui cazute; macar tu nu ma parasi. Cand m-am vazut in ciocul ciorii aceleia crude, am jurat ca daca scap, imi voi sfarsi viata intr-o gaura mica asa ca aceasta.”
La auzul unor asemenea vorbe, plin de compasiune, peretele i-a dat adapost bucuros, lasand nuca sa ramana acolo unde cazuse. In scurt timp, nuca a pocnit: radacini mici s-au strecurat prin crapaturile dintre pietre si, din ce in ce mai puternice, au inceput sa le impinga si sa le disloce. Lastarii tasneau in sus inspre cer. Apoi, au crescut mai inalti ca zidul clopotnitei si, cum radacinile rasucite se faceau mereu mai groase s-au infipt in peretii vechi si i-au spart. Abia atunci, cand era prea tarziu si cu totul zadarnic, zidul a prins sa se tanguie din pricina naruirii lui,dar curand el nu mai era decat o ruina.