Omul are probleme psihologice multe si grele. Uneori este blocat in itele propriilor conflicte si complexe interioare. De cele mai multe ori traieste intr-o lume iluzorie, hranindu-se cu imagini false, inchipuite, despre sine, despre semenii sai si despre lume. Un astfel de om, nu poate gestiona corect nici propria existenta, nici relatia cu semenii si nici relatia cu Dumnezeu.
Asumarea omului cu toate problemele lui, asumarea lui si a istoriei, cu lucrurile ei bune si rele, se regaseste in teologia ortodoxa profunda. „Ce nu imbratisezi, nu poti vindeca!”, spunea Sfantul Grigorie Teologul.
Cea mai mare greseala, ca si cel mai mare pacat, de altfel, este amagirea, a te iluziona ca esti bine, cand de fapt, esti bolnav. In felul acesta, iti iei orice sansa de a te vindeca. Te condamni fara drept de apel.
Sunt probleme psihologice si probleme duhovnicesti. Intre acestea exista o mare legatura.
Omul, in opinia psihologiei contemporane, este alcatuit din trei straturi: constientul, subconstientul si inconstientul.
In constient, omul are toate cele pe care le intelege, le simte si le poate controla.
Mai jos de constient este subconstientul, iar mai jos de subconstient este inconstientul. In subconstient si in inconstient exista mult continut, pe care omul nu-l cunoaste, nu-l stie.
Dupa parerea psihologilor,o zecime din om este constient, iar noua zecimi este subconstient si inconstient.
Daca vrem sa vedem analogia in sufletul omului, doar o zecime din suflet alcatuieste constientul. Este ceea ce vedem, ceea ce stim si controlam. Celelalte noua zecimi din sufletul nostru sunt necunoscute. O parte, probabil trei zecimi, alcatuiesc subconstientul, care se afla cu putin mai jos de constient, si avem o vaga idee a cele ce se intampla acolo. Restul, de sase zecimi, alcatuiesc inconstientul, un subsol intunecat pe care nu-l cunoastem deloc. Acolo exista multime de tendinte launtrice. In adancurile fiintei noastre, au loc conflicte, au loc lupte, se fac stradanii de distrugere reciproca.
Si toate acestea, desi nu le cunoastem, intrucat sunt in adancurile fiintei noastre, in partea nevazuta, desi neobservate, nearatate, totusi le traim. Ele sunt innauntrul nostru, nu sunt afara din noi.
Deseori, tocmai aceste lucruri ascunse ne indruma si ne calauzesc. Ele ne fac sa vorbim intr-un fel sau altul, sa ne comportam intr-un fel sau altul, sa luam o pozitie sau alta.
In fiecare om exista aceasta parte a fiintei sale, care este si cea mai mare, nevazuta, necunoscuta si care-l impinge si-l impulsioneaza pe om.
Arhim.Simeon Kraiopoulos