Povestea cricului

Deserturile din America sunt locuri pustii; poti merge kilometrii intregi fara sa vezi o casa sau sa intalnesti o masina. Intruna dintre aceste zone salbatice, un sofer a auzit ca i-a explodat un cauciuc. A fost mai mult iritat decat ingrijorat, stiind ca in portbagaj are o roata de rezerva si un cric. Apoi si-a adus aminte: scosese cricul saptamana trecuta si uitase sa-l puna la loc. Nu avea cric. Dar nu era o situatie disperata, pentru ca trecuse pe langa un service auto in urma cu 5 kilometri. Dupa ce s-a pornit intr-acolo, a inceput sa se gandeasca: „Alte serviceuri nu mai sunt pe aici. Sunt la mana tipului de la service. S-ar putea sa ma jecmaneasca doar pentru ca imi imprumuta un cric. Mi-ar putea cere oricat. Mi-ar putea cere 50 de dolari. N-am de ales. Fir-ar, ar putea sa-mi ceara si 150 de dolari. Oamenii sunt ingrozitori cand profita de ceilalti in halul asta. La naiba, ce nemernici sunt oamenii”. A continuat sa-si spuna distrat povestea asta pana a ajuns la service. Mecanicul a iesit si l-a intrebat prietenos, „Cu ce va pot ajuta?”, si calatorul i-a raspuns: „Ia-ti cricul ala nenorocit si bagati-l undeva.”

Putem sa nu fim constienti de povestile pe care ni le spunem in mod regulat si chiar sa nu fim constienti de efectul pe care-l au aupra noastra. Actionam pe baza fanteziilor, ca si cum acestea ar fi realitati. Iar cand ne inchipuim ceva, acel lucru se intampla de obicei pentru ca la asta ne asteptam indiferent daca suntem sau nu constienti de fanteziile noastre.
Sursa;
Cum sa nu-ti pierzi mintile
Philippa Perry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *