Presiunea responsabilitatilor de zi cu zi

Clipa de clipa, ne framantam mintea cu un sir nesfarsit de predictii legate de viitor.
Ne uitam incontinuu la globul de cristal, punandu-ne tot felul de intrebari, unele importante, altele stupide, la care tot noi raspundem. De la Ce voi pune pe masa la cina? La Ce ar trebui sa fac in aceasta situatie? Sau la Sa-mi smulg sau sa-mi vopsesc firul asta carunt? Intrebarile vin una dupa alta: Am fost prea aspru? Ce parere isi vor face despre mine? Oare sa mananc aceasta negresa? Ce efect va avea decizia pe care am luat-o? La ce ora trebuie sa fiu acolo? Oare cand sa imi mai fac loc in agenda si pentru programarea la doctor? Ce vor spune cand vor afla? Oare o sa ajung la timp la sedinta?
Oare-mi poarta pica? Ce va aduce dupa sine aceasta alegere? Cum sa-i abordez pe vecini in legatura cu cainele lor care latra intruna? Cat e coplata pentru aceasta consultatie?
Cum ar trebui sa imi cer scuze? Sa trimit e-mailul acum sau sa astept pana maine? Cum se va sfarsi aceasta situatie? Oare imi permit aceasta casa, masina, haina, mobila noua? Cand o sa adorm?
Si tot asa.
Presiunea responsabilitatilor de zi cu zi pare sa nu se termine niciodata. Insa am pus acele intrebari si am raspuns la ele de atatea ori, incat devin firele si soaptele din umbra ale stresului de rutina, care actioneaza in fundalul mintii, ajungand sa fie in cele din urma, materialul implicit din care este alcatuita viata noastra. Pe masura ce ne eliberam de stres, soaptele se sting, incetand sa ne mai tortureze sufletul si mintea. Daca nu incercam sa scapam de stres, ele se transforma treptat in valuri puternice de stres acut, cronicizandu-se.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *