Ruminatiile: stari sufletesti negative permanent reciclate si fara de sfarsit

A rumina inseamna sa ne focalizam in mod repetat, circular, steril asupra cauzelor, a semnificatiilor si a consecintelor problemelor noastre. In ruminatie ramai inactiv, instalat pe problemele tale pe care le tii strans la cald, facandu-le sa creasca.
Ruminatia este asociata cu posomorarea si cu un sentiment de neputinta. Ruminatia este fara un obiectiv precis, de unde rezulta faptul ca nu poate avea un scop precis. Starile sufletesti sunt reciclate la nesfarsit, incremenite, nu evolueaza, dar revin neincetat in acelasi punct. Ruminatia este o supunere neputincioasa a sufletului nostru la un gand circular si inchis: ne invartim pe loc. Si o stim. Dar nu mai reusim sa reluam controlul.
Intrebarea centrala a ruminatie este:”De ce?” „De ce n-am facut asa sau altfel?”
Faptul de a ne intreba „De ce?” Nu este un lucru bun decat daca suntem in stare dupa aceea sa ne spunem STOP. In caz contrar, intrebarile noastre atrag dupa sine un sir nesfarsit, intram in amanuntul amanuntelor, in motivul motivelor: inlantuirea unor serii de „da, dar de ce?” Este astfel unul dintre jocurile preferate ale copiilor care isi innebunesc parintii.
In esenta, ruminatia prelungeste in timp grijile si evenimentele nefericite, ca si cand ele n-ar fi deja destul de suparatoare. Ea le dilata, le raspandeste in toata viata noastra, in trecut („nu am facut ce trebuia”) si in viitor („asta va aduce dupa sine cutare si cutare lucru”), ceea ce degradeaza complet evaluarea problemei pe care ar fi trebuit sa o facem in prezent.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *