Rusine versus vinovatie

Rusinea este un sentiment interior de a fi complet minimalizat sau insuficient ca persoana. Este sinele judecand sinele. Un moment de rusine poate fi o umilinta ata de dureroasa sau o indignare atat de profunda, incat cineva poate simti ca i-a fost rapita demnitatea sau ca a fost expus ca fiind, esentialmente, neadecvat, rau sau vrednic de respingere. Un sentiment persuasiv de rusine este premisa neintrerupta ca persoana este in esenta, rea, neadaptata, defecta, nedemna sau neacceptata pe deplin ca fiinta umana.
Vina este un sentiment mai matur din punct de vedere al dezvoltarii, desi mai dureros, de regret pe care il are cineva cu privire la comportamentul care a incalcat o valoare personala. Sentimentul de vinovatie nu se reflecta direct asupra identitatii personale, nici nu minimalizeaza sentimentul propriei valori. Provine dintr-o constiinta si un set de valori integrate. Este oglindirea sinelui in dezvoltare.
In timp ce vinovatia este un sentiment dureros de regret si responsabilitate pentru propriile actiuni, rusinea este un sentiment dureros despre sine insasi ca persoana. Posibilitatea de a repara pare blocata pentru persoana rusinoasa, deoarece rusinea este o chestiune de identitate, nu o infractiune comportamentala ca si in cazul vinovatiei. Nu exista nimic de invatat de pe urma ei si nici un fel de evolutie nu este deschisa de pe urma experientei, deoarece ea doar confirma sentimentele negative ale persoanei fata de ea insasi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *