Sa nu pierdem niciodata din vedere prioritatile

Exista un studiu care arata ca ceea ce le stresa cel mai mult pe mame in viata de zi cu zi erau propriii copii. Pentru ca erau stresate si absorbite de urgente zilnice: sa ajunga la timp la scoala, la serviciu, sa pregateasca masa, sa faca ordine in casa etc. Este vesnica reflectie asupra diferentei fundamentale dintre urgent si important. Ce este de cele mai multe ori urgent: cumparaturile, menajul, repararea masinii ramase in pana, repetarea lectiilor cu copii, sa gateasca, sa munceasca….
Ce anume este important: sa rada impreuna cu cei apropiati, sa-si vada prietenii,parintii, sa priveasca norii trecand pe cer… In general, urgentul este zgomotos si ne mobilizeaza; este dificil sa-i opunem rezistenta. In vreme ce lucrurile importante sunt tacute si se lasa uitate, fara zgomot, incetisor. Dar faptul de a le neglija ne va da treptat un profund sentiment de frustrare sau vid existential, al carui motiv nu il sesizam destul de bine. Pana cand, in sfarsit, intelegem: oare de cat timp n-am mai privit stelele? De cat timp nu m-am mai plimbat cu copii mei in parc? De cat timp n-am mai petrecut o duminica cu parintii mei? De multa vreme? Oare nu cumva aceasta este boala de care sufar?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *