Multora dintre oamenii pe care îi întâlnim în viața noastră de zi cu zi, pare că le merge din plin. Par a fi fericiți. Par a fi satisfăcuți de viața pe care o trăiesc. Probabil ți s-a întâmplat și ție să ieși pe stradă, într-una din zilele tale foarte proaste și privind în jur să te gândești: „De ce nu pot fi și eu la fel de fericit ca toți ceilalți? Uite, ei nu suferă de atâta timp de panică (sau depresie, sau abuz de substanțe). Ei nu se simt de parcă capul lor ar fi învăluit tot timpul într-o ceață deasă. Ei nu suferă așa cum sufăr eu. De ce nu pot fi și eu ca ei?”
Iată secretul: și ei suferă și ești asemenea lor. Cu toții ne confruntăm cu durerea. Toate ființele umane care trăiesc suficient de mult timp se confruntă cu sentimentul devastator al pierderii cuiva drag. Fiecare om a simțit sau va simți cândva durerea fizică. Toată lumea a simțit tristețe, rușine, teamă și pierdere. Avem cu toții amintiri care sunt stânjenitoare, umilitoare sau rușinoase. Suntem cu toții purtătorii unor secrete dureroase. Suntem înclinați să afișăm fețe strălucitoare și zâmbitoare, pretinzând că totul este în regulă și că viața noastră merge foarte bine. Adevărul este însă că nu e și nici nu poate fi așa. A fi om, înseamnă să simți durerea în moduri care sunt mai mult generalizate decât ceea ce ar putea simți orice alta ființă de pe această planetă.
sursa fotografiei: internet