Atunci când sănătatea este echivalentă cu absența completă a simptomelor și durerilor, micile modificări ale senzațiilor corporale, ca rezultat al practicării sportului, al oboselii, vârstei etc., sunt înțelese deja ca semne ale unei boli amenințătoare.
Oamenii cu o tulburare hipocondrică au o definiție prea restrânsa a sănătății și convingeri nerealiste cu privire la funcționarea organismului lor. Ei interpretează semnalele corpului ca semne ale unei boli sau simptome corporale inofensive drept semne ale unei stări de slăbiciune fizica ce nu poate fi tolerata („Simptomele corporale sunt întotdeauna expresia unor boli”)
Comparativ cu alți oameni, persoanele hipocondriace sunt mult mai convinse de faptul că se pot îmbolnăvi ușor și sunt incapabile sa suporte gândul că au o boală. Sentimentul de amenințare nu se refera si la alte pericole fizice – cum ar fi accidentele sau agresiunile – ci se limitează la frica de boli.
In mod surprinzător, potrivit studiilor, mulți oameni cu ipocondrie nu trăiesc atât de sănătos precum ar fi de așteptat, având în vedere frica lor de boală. Adesea, fumează prea mult, mănâncă nesănătos si fac prea puțină mișcare.
Multe persoane ipocondriace manifestă o gândire magică, asemănătoare cu cea a oamenilor cu o tulburare de anxietate generalizată, care se ghidează după următorul raționament : „Daca nu sunt permanent îngrijorat, se poate întâmpla ceva rău”. „Dacă oricum nu pot preveni un lucru, măcar să-mi fac multe griji in legătura cu el, căci în felul acesta poate nu se întâmplă”. În cazul acesta este vorba despre iluzia subiectivă a controlului, după mottoul: „Dacă mă îngrijorez în permanenta, poate pot preveni ceva ce altminteri s-ar întâmpla”.
Sursa:Frica de boala-Hans Morschtzky

sursa foto:internet