Creierul nostru isi formeaza o prima impresie prin crearea unui amalgam pe baza tuturor semnalelor emise de o noua experienta. Cat sunt de adecvate aceste impresii pentru emiterea unor judecati pertinente asupra oamenilor depinde atat de cel care observa, cat si de persoana care este supusa observatiei.
Intalnirile initiale reprezinta evenimente cu o mare incarcatura emotionala, care ne pot coplesi sau chiar convinge ca se invarte incaperea cu noi. Luam distanta de ele formandu-ne o prima impresie care este asemenea unei fotografii tip Polaroid, o imagine luata din cap pana in picioare, care se dezvolta rapid si nu se estompeaza niciodata.
De multe ori, acel instantaneu capteaza elemente importante ale adevarului. Psihologii sunt de acord ca judecatile inopinante reprezinta un fenomen holistic in cadrul careia indiciile (o voce melodioasa, un ceas Rolex, o strangere de mana umeda din cauza transpiratiei, umerii incovoiati), ne frapeaza pe toti dintr-o data si ne ajuta sa ne formam o prima impresie mai cuprinzatoare .
Avem intradevar tendinta de a detecta un semnal particular, unul caracteristic, in cazul unei fizionomii noi. Putem percepe un zambet de la distanta de 30 metri, ceea ce ne ajuta sa ne dam seama ca suntem pe punctul de a fi apreciati pozitiv si e dificil sa nu manifestam acelasi gen de reactie fata de celalalt. Pana in momentul in care intoarcem zambetul, obturatorul Polaroidului nostru se va fi inchis deja. Doar trei secunde sunt suficiente pentru a trage o concluzie legata de noile cunostinte.