Tristetea saturatiei pune stapanire pe noi

In vremurile noastre, suntem supusi la nenumarate tentatii din exterior, care se transforma in impulsuri venite din interior, toate puse in scena cu mare arta de catre societatea noastra de consum care ne impinge, tot timpul,spre mai mult din tot ceea ce se scoate la vanzare: sa mancam mai mult, sa bem mai mult, sa stam mai mult in fata ecranelor, sa petrecem mai mult timp cumparand lucruri de care avem nevoie, doar pentru ca sunt in vitrina sau la reduceri.
Dar exista si impulsuri venite din noi insine. De exemplu, impulsul sa mancam tot din farfurie, chiar daca nu ne mai este foame, sa mancam tot, pentru ca a mai ramas. Ne spunem ca „e pacat” sa aruncam mancarea la gunoi si atunci ne transformam corpul intr-un cos de gunoi.
Cum sa rezistam la aceste poluari incitante? Trebuie sa le rezistam?
Da, pentru ca traim in lumea in care traim si trebuie sa rezistam. Nu e vorba sa traim ca niste ascetici, desi cei care postesc regulat, au antrenamentul rabdarii si controlul impulsurilor.
Desigur, mai putem ceda uneori la cate o tentatie, dar asta nu inseamna sa cedam la toate tentatiile…Caci altfel, tristetea saturatiei va pune stapanire pe noi, tristetea de a constata cat de slabi suntem, tristetea de a descoperi cat de putin ne tinem corpul si mintea sub control.
Prin faptul ca rezistam, ne eliberam: facem uz de libertatea de a ne alege actele si placerile, de libertatea de a degusta, in loc de a infuleca.
Nu-i asa ca astfel ne-ar placea sa traim?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *