Diagnosticul de „tulburare depresivă” ridică problema continuității depresive din copilărie până la vârsta adultă.
În ceea ce privește diagnosticul de „distimie”, aceasta presupune un număr mare de cazuri clinice care nu prezintă ansamblul caracteristicilor episodului, dar suferă totuși de o stare depresivă durabilă și de câteva manifestări depresive complementare.

Simptome în tulburarea distimică (conform DSM-IV):

-Stare depresivă prezentă practic toată ziua, mai mult de o zi din doua, timp de cel puțin doi ani, semnalizată de subiect sau observată de ceilalți.
– La copii și adolescenți starea poate fi de iritare, și durata trebuie să fie de cel puțin un an.
-Atunci când subiectul este deprimat, el prezintă cel puțin două din următoarele simptome:
pierderea apetitului sau creșterea lui
insomnie sau hipersomnie
energie scăzuta sau oboseala
stima de sine redusa
dificultăți de concentrare sau dificultăți în luarea unor decizii
sentimentul pierderii speranței
-Simptomele nu se datorează efectelor psihologice directe ale unei substanțe sau a unei afecțiuni medicale (de exemplu hipotiroidia)
-Simptomele antrenează o suferintă clincă semnificativă sau o alterare a comportamentului social, profesional ori alte domenii importante.