Tulburarea hipocondriaca

Tulburarea hipocondriaca este clasificata in cadrul Manualului Diagnostic si Statistic al Asociatiei Psihiatrilor Americani (DSM IV, nu ca o tulburare anxioasa, ci ca o tulburare somatoforma. Cu toate acestea, tulburarea hipocondriaca poate fi privita, din punctul de vedere al conceptiei si terapiei cognitive, ca fiind o problema strans legata de anxietatea referitoare la propria stare de sanatate (Wells, 1999)

Preocuparile acestor pacienti trebuie sa le creeze un discomfort suficient de puternic, iar tulburarea trebuie sa dureze de cel putin sase luni pentru a putea fi diagnosticata ca atare. Tulburarea respectiva nu se numara printre simtomele altor tulburari cum ar fi: tulburarea anxioasa generalizata, tulburarea obsesiv-compulsiva, atacul de panica, depresia majora sau alta tulburare somatoforma.

Temerile pacientilor hipocondriaci nu pot fi linistite in urma unor controale si asigurari medicale. Unii hipocondriaci, solicita in permanenta asigurari de la medicul lor curant si isi fac nenumarate investigatii de laborator, in timp ce altii au tendinta de a evita contactul cu serviciile medicale.

Tulburarea hipocondriaca poate coexista cu atacurile de panica, ingrijorarea in legatura cu starea de sanatate putand avea fluctuatii de-a lungul unor luni sau chiar zile. Fazele acute ale afectiunii sunt urmate de perioade mai linistite, cand temerile subiectilor par sa se reduca in intensitate. Pacientii hipocondriaci se calmeaza in urma asigurarilor medicilor, dar starea lor de liniste nu dureaza mai mult de cateva ore, maxim cateva zile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *