Tulburarile anxioase

Tulburările anxioase nu apar la cei care-și fac prea multe griji, ci se referă la temeri iraționale și la evitarea situațiilor care provoacă astfel de neliniști. Persoanele care au atacuri de panică cred că frica îi va face sa cedeze fizic și psihic, cele ce suferă de fobie socială sunt convinse că se vor face de rușine, iar cele cu fobii specifice iși fac griji pentru propria persoană. Cei cu tulburări obsesiv compulsive se tem ca obsesiile lor să nu devină realitate, iar cei care suferă de anxietate generalizată își fac griji că, în ciuda temerilor lor, se va produce un dezastru. Persoanele cu tulburări anxioase cronice sunt extrem de sensibile la stres și se supără sau se neliniștesc foarte usor. Ele pot avea și simptome deviante, specifice altor tulburări anxioase sau altor tipuri de depresie. Știu, asta și își imaginează, de obicei, că ele insele , personalitatea sau temperamentul lor reprezintă cauza tulburării de care suferă. Dându-și seama că au o predispozitie spre anxietate și că nu sunt capabile să o gestioneze, ele neagă sau scapă de sub control evenimentele care au generat acest sentiment și se straduiesc să evite situațiile care le inrăutățesc starea. Se concentrează mai mult asupra simptomelor fizice care fac parte din răspunsul anxietal, în loc sa încerce să înțeleagă rațiunea acelei frici. Problemele principale sunt evitarea, ritualurile compulsive, paralizia emotională, teama de o eventuală imbolnavire și timpul petrecut făcându-și griji.
Tulburările anxioase nu se referă doar la grijile exagerate. Frământările sunt normale. Nivelurile medii de anxietate sunt deseori bine-venite pentru creșterea randamentului cuiva, iar cele relativ ridicate pot fi considerate normale în anumite circumstanțe. Persoanele care suferă de tulburări anxioase nu doar se plâng de faptul că sunt foarte neliniștite frecvent, ci solicită sprijin pentru confruntarea cu anumite temeri recurente, pe care le considera iraționale și supărătoare.
Manifestarile în sine și teama de ele reprezintă principala problemă, desi anxietatea care le urmează este simptomul definitoriu pentru acest tip de tulburari. Asadar, nu este de mirare că medicamentele anxiolitice s-au dovedit a nu fi tocmai remediile ideale; deși reduc atât starea de neliniște, cât și anxietatea anticipatorie și redau calmul pacientului, nu reușesc să reducă temerile principale, specifice fiecărei afecțiuni. Există anumiți factori generali care par să predispună la toate aceste tulburări iar tratamentul ar trebui să vizeze atât scăderea acestei vulnerabilități generale, cât și reducerea temerilor specifice fiecărei tulburări.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *