Să încercăm să ne „dezaccelerăm”

Imagine

Am ajuns să ne simțim rușinați și vinovați că stăm liniștiți. Când gândim mai mult, avem chiar remușcări. Ne gândim și planificăm, unde vom lua prânzul, la cât merg la ședință… trăim ca și cum am vrea în fiecare clipă să nu ratăm nimic, să nu ne scape din vedere nimic important.

De la filosoful grec Aristotel ne-a rămas cunoașterea faptului că orice virtute se situează la mijloc, între doua extreme. În era stresului, a sindromului burn-out (epuizare), respectiv bore-out (mor de plictiseală), nervozitate, dar si gol lăuntric, dependențe de tot felul, inclusiv dependența de distracții, noi avem de-a face cu o stare de plictis care se răspândește cu o repeziciune epidemică, pe care nu degeaba o caracterizăm prin atributul „de moarte”.

Starea de echilibru sănătos, pentru care trebuie să ne străduim, în viața cotidiană, s-o realizăm clipă de clipă, inseamnă răgaz, perioade de timp pline de conținut la modul prezent.

Procesul de pierdere a echilibrului, o scindare între gândire, simțire și voință,  este descris în literatura psihologică drept „sărăcire” și se răspândește în proporții epidemice sub forma bolilor epocii, cum sunt îmbolnăvirile de inimă, tulburări de somn, anxietate și depresie.

Propriu zis, toate fenomenele de nervozitate, ca de exemplu, incoerența  gândurilor, pierderea memoriei, concentrare intelectuală slabă, probleme psihosomatice, dar și zvâcnirea incontrolată a membrelor sau a mușchilor pot fi înțelese drept simptome ale faptului că omul a pierdut stăpânirea asupra minții și sufletului său.

Omul modern, blestemă răbdarea și, de aceea, nu mai poate să se bucure de clipa cea frumoasă fiindcă trăiește deja în viitor. La urma urmelor, nerăbdarea a fost aceea care l-a alungat pe om din paradis, iar graba l-a cuprins tot mai mult.

Nietzsche a recunoscut foarte devreme consecințele acestui mod de a trăi al omului, care din cauza accelerării crescânde, a vitezei tot mai mari care domină viața modernă:” Din cauză ca-i lipsește liniștea, civilizația noastră se îndreaptă spre o nouă stare de barbarie.”

In nici o altă epocă n-au fost mai apreciați oamenii activi, adică cei fără astâmpăr. De aceea avem nevoie de intensificarea într-o măsură foarte mare a caracterului contemplativ. Absența liniștii și a cugetării duc, cu timpul, la eroare și, în consecintă, la brutalitate.

În urma accelerării, în om și în natură, nimic nu mai poate ajunge să se maturizeze cu adevărat.

“Nimic nu e mai insuportabil pentru un om decât să se afle într-o stare de liniște totală, fără nici o pasiune, fără nici o activitate, fără nici un amuzament, fără posibilitatea de a-și pune forțele la contribuție pentru ceva. Atunci el va simți nimicul său, dependența sa, neputința sa, golul său interior. Din adâncul sufletului său se vor ridica neîncetat plictisul, descurajarea, tristețea, îngrijorarea, dezgustul, disperarea”, spunea Blaise Pascal, încă din secolul al XVII-lea.

Fiindcă rareori omul suportă această formă a negării de sine, se anesteziază cu tot felul de lucruri exterioare, menite să-l “consoleze” pentru senzația de gol interior. Problemele mari apar seara, la culcare, când stimulii exteriori nu mai sunt prezenți, omul fiind față în față cu golul interior, apar insomniile și angoasele.

Toate aceste pericole pot fi învinse numai printr-un efort de voință individual. Împotriva hiperactivității avem nevoie de principiul răgazului și al contemplării, responsabilitatea încetinirii conștiente a ritmului trepidant, iar împotriva golului interior ce se ivește, de gânduri și sentimente pline de conținut sufletesc-spiritual.

Suntem atâta de neînțelepți, că rătăcim prin niște timpuri care nu sunt ale noastre și ratăm prezentul, singurul timp care ne aparține de fapt. În genere, prezentul este acela care ne displace. Îl ascundem de privirea noastră fiindcă el ne chinuie; iar când trece, ne întristăm că trece. Căutam să-l facem suportabil apelând la viitor, așa ca noi, nu trăim niciodată, ci sperăm să trăim.

Așteptăm mereu să fim fericiți și nu suntem niciodată.

Dacă începem să ne “dezaccelerăm” pe noi înșine, încetul cu încetul, adică să redevenim atenți la ce e in jur, și dacă încercăm să fim cu adevărat “prezenți” acolo unde suntem, ne vom recăpăta echilibrul, iar viața noastră va avea un sens.

Să facem lumea un loc mai bun. Cum?

Imagine

Tentația oamenilor și a societății este de a pune presiune să avem, să fim într-un anume fel, să trăim după anumite standarde care de fapt sufocă viața, o trunchează, o dezumanizează.

Cum putem ieși din malaxorul acesta? Cum ne putem elibera?

-Coboară cât mai des în suflet și dă voie inimii să se elibereze, să se detașeze, să renunțe la experiențele presante, să renunțe la ură.

-Zâmbește mai mult. Zâmbește mai des.  Este foarte important pentru starea de spirit. Nici un virus nu e mai contagios decât puterea unui zâmbet. Atunci când e împartășit, destinde atmosfera, sporește și încurajează comunicarea liberă.

-Gandește gânduri sănătoase și pozitive. Gândurile determină comportamente. Această lume ar fi mai bună dacă oamenii s-ar comporta bine unii cu alții.

-Nu ține minte răul, nu purta pică. Uită, iartă și dacă poți, iubește. Lasă balastul sufletesc care te trage în mlaștina urii și deznădejdii, abandonează-l și mergi mai departe.

-Îmbărbătează. Dă speranță și curaj semenilor tăi. Crede-mă, dacă dai, chiar dacă nu ai, ție iți dai.

-Imbrățișează. O imbrățișare arată că iubești și că iți pasă. O îmbrățisare venită la timp în cazul unui sinucigaș, ii poate salva viața.

-Dăruiește, fii generos. Tot ce e de prisos se transformă în necaz. Nu aduna mai mult decât ai nevoie.

-Respectă regulile.

-Invață, educatia îî ajută pe oameni să inteleagă lumea. Educă-i și pe ceilalți, pentru a face lumea un loc mai bun.

-Respectă animalele. Nu le abandona și nu le face rău. Sunt un dar al Lui Dumnezeu pentru noi.

– Nu ezita să intervii când vezi o nedreptate împotriva aproapelui tău. Spune-le că ceea ce fac nu e bine.

-Să nu te faci niciodată dumnezeul tău. Nu te cocoța pe scaunul de judecător. Renunță la atac.

-Sa nu-l faci pe celalalt să sufere pentru că tu vrei ceva. Cu cât te opui mai mult dorințelor tale, cu atât mai curat e sufletul tău. Vindecă-te de ego, vindecă-te de dorințe.

-Iubește. Dragostea poate face lumea un loc mai bun. Acolo unde există iubire, nu există ură. Iubește deci, oamenii, animalele, plantele. Totul, necondiționat.

Este suficient ca tu să te schimbi și lumea se va schimba.

Este toleranța o virtute?

Evidențiat

Auzim foarte des îndemnul de a fi toleranți. Ni se cere de foarte multe ori toleranță, dar a fi tolerant înseamnă că trebuie să treci cu vederea orice? Ar putea fi virtuos acela care tolerează violul, tortura sau asasinatul? Răspunsul nu poate fi decât negativ. Mai întâi de toate este nevoie de cunoaștere. Adevărul primează și se impune tuturor, fără să impună nimic. Toleranța nu intervine decât în absența cunoașterii. Problema toleranței nu poate fi pusă decât în chestiuni de opinie, motiv pentru care această problemă este pusă atât de des. Ignorăm multe din lucrurile pe care nu le cunoaștem, iar de cele care ne stau la îndemână nu ținem seama.

A tolera înseamnă a accepta ceea ce am putea condamna, ceea ce am putea combate sau preîntâmpina. Asta ar însemna să renunțăm la o parte din propria putere, din propria voință de împotrivire. Toleranța nu are valoare decât atunci când funcționează împotriva propriului sine și în interesul celorlalți.

Nu poate fi vorba de toleranță atunci când n-ai nimic de pierdut, și cu atât mai puțin atunci când ai numai de câștigat. A tolera înseamnă a lua asupra ta. Toleranța pe socoteala altora nu mai este toleranță. A tolera suferința altora, a tolera nedreptatea careia nu tu îi ești victimă, a tolera oroarea care te ocolește, nu mai este toleranță; este egoism, este indiferență și chiar mai rău. A tolera un om care face mult rău semenilor înseamnă a-i deveni complice, iar aceasta nu se numeste toleranță, ci complicitate. Ura, furia și chiar violența sunt de preferat pasivității în fața ororii, în fața păcatului, în fața rușinoasei acceptări a răului.

Toleranța universală ar fi o toleranță a atrocităților.

Se poate vorbi de toleranță numai între anumite limite, limitele care sunt ale propriei ei supraviețuiri si ale păstrării condițiilor care o fac posibilă.  Este ceea ce Karl Popper numeste paradoxul tolerantei: „Dacă sunt de o toleranță infinită, chiar și față de intoleranți, și dacă nu apăr societatea tolerantă de atacurile acestora, cei toleranți sfârșesc prin a dispărea, și odată cu ei piere si toleranța”.

Numim „toleranță” ceea ce, dacă am fi mai lucizi, mai generoși  și mai drepți, ar trebui să numim respect, simpatie, iubire. Este deci un cuvânt care ne convine pentru că ne lipsesc respectul și iubirea. Cuvântul „toleranță” nu ne dranjează decât prin faptul că ne arată ceea ce nu suntem. „Virtute măruntă”, după cum spunea Jankelevitch, a tolera nu constituie, desigur un ideal. Abauzit remarca că a fi  tolerant nu este un punct maxim, ci o condiție minimă.

Este de la sine înteles că sunt de preferat respectul si iubirea. S-a impus totuși cuvântul toleranță, pentru ca ne simțim mai putin în stare de respect sau de iubire, mai ales când vine vorba de adversarii noștri, ori tocmai pe ei îi vizează toleranța.

Toleranța, oricât de puțin atrăgător ar suna cuvântul, rămâne o soluție acceptabilă în așteptarea a ceva mai bun. Până când oamenii ar putea să se iubească, sau pur și simplu să se cunoască și să se înteleagă, să fie fericiți că au început să se suporte.

Toleranța este deci o etapă provizorie.

Evident ca acest compromis este de durata; dacă provizoratul toleranței ar înceta, mi-e teamă că i-ar lua locul nu dragostea, ci barbaria. Toleranța, ca virtute măruntă, joacă în viața noastră colectivă, același rol pe care îl joacă politețea în relațiile interpersonale. Nu e chiar un ideal, dar înseamnă totuși ceva.

Să nu mai vorbim de faptul că uneori trebuie să tolerăm ceea ce nu vrem nici sa respectăm, nici să iubim. Lipsa de respect nu este întotdeauna o greșală, după cum există anumite forme de ură care sunt foarte aproape de virtute. Există lucruri intolerabile, după cum am scris mai sus, pe care trebuie să le combatem.

Toleranța este o virtute măruntă, dar în lipsă de altceva, convenabilă.

Așa cum simplitatea este virtutea ințelepților și înțelepciunea sfinților, despre toleranță se poate spune că este virtutea celor care nu sunt nici una , nici alta. Virtute măruntă dar necesară. Înțelepciune măruntă, dar accesibilă.

In cautarea sensului vietii

Intrebarea despre sensul vietii insoteste omenirea de cand exista ea. A umple intr-un mod just si mai ales plin de sens propria viata, este o nevoie fundamentala, elementara a fiecarui om care nu s-a orbit inca cu abundenta placerilor nefolositoare.Carti care dau formule de obtinere a fericirii, care vorbesc despre arta de a trai, despre sanatate si fitnes, despre o viata lunga si sanatoasa etc. exista din abundenta. Pe peretii caselor sunt scrise meditatii ironice de felul: „Sunt fericit” sau „Sensul vietii e viata insasi”.

Cand vorbim, de obicei despre „viata”, nu ne referim doar la spatiul nostru de viata individual, pe care-l modelam conform nevoilor noastre proprii, ci mai ales la timpul vietii noastre, cu diferitele sale crize si cu diferiti pasi de evolutie in care ne putem dezvolta sau putem esua. Felul cum ne comportam cu timpul pus noua la dispozitie, trait ca o goana, tihna sau plictis, este o problema a constiintei si ea exprima felul cum noi intelegem sau nu, esentialul.

Timpul este viata, si fiindca e asa, ar trebui sa ne intrebam daca putem cu adevarat sa-l „omoram”, sa-l „pierdem” sau chiar sa-l „economisim”. Nu exista „pusculite” pentru economisirea timpului – ori prindem momentul, umplem evenimentul de continut, ori trecem pe langa el fara urma si, fara rost.

O viata cu sens nu se desfasoara intr-un mod pur vegetativ si de aceea trebuie sa ne punem intrebari si in legatura cu cealalta latura a vietii, sa reflectam asupra unor teluri mai substantiale. A fi uman si a avea un sens in viata inseamna intotdeauna a fi directionat si a tinti catre altceva sau altcineva decat sine. Numai in masura in care omul implineste un sens in lume, el se implineste pe sine.

Oare omul mai traieste azi din idei si idealuri sau in locul idealurilor s-au instalat melancolia si golul interior? Poate ca aici se afla una din cheile pentru intelegerea nemultumirii, pesimismului si a depresiilor cauzate de bunastarea materiala, facandu-ne o clasa de „plangaciosi”, pentru ca ne lipsesc viziunile, idealurile si valorile.

Asa ca fiecare dintre noi e invitat sa se intrebe, in actul unei cunoasteri de sine veritabile si sincere : Care este sensul vietii tale? Ce motivatii ai, cum iti vizezi telurile in viata?

Va functiona si pentru mine?

O intrebare frecventa pentru cei care incearca hipnoterapia pentru prima oara este – „va functiona pentru mine?” Din fericire, depinde in mare parte de tine. Hipnoterapia ajuta oamenii intr-o gama larga de probleme, dar este in special utila atunci cand vine vorba de modificarea obiceiurilor. Din acest motiv, are deseori succes in a ajuta oamenii sa-si creeze obiceiuri sanatoase si sa slabeasca. Cu toate acestea, precum orice alt pr de pierdere in greutate, necesita angajamentul tau total.

Ai mai multe sanse sa obtii ceea ce vrei din hipnoterapia inelului gastric daca crezi in terapie si in tine sau terapeutul tau. Sa te simti in largul tau si sa ai incredere in hipnoterapeutul tau sunt lucruri esentiale. Daca esti convins ca vrei sa faci o schimbare in stilul de viata, ai incredere in procedura si in hipnoterapeutul tau, atunci hipnoza inelului gastric va functiona pentru tine.

De ce nu functioneaza dietele

Cei mai multi oameni care tin un regim de slabire vor slabi cat timp sunt la dieta. Imediat ce s-a oprit regimul sau dieta, greutatea revine, lasandu-i mai grasi decat cand au inceput dieta.
Se estimeaza ca 95% din oamenii care tin dieta au parte de acest ciclu. Majoritatea dietelor includ o forma de renuntare si negare; unele implica sa numeri calorii sau puncte, dar tot ce reusesc ele sa faca este sa programeze mintea sa se gandeasca la mancare. Atunci cand o persoana renunta la dieta, se va gandi obsesiv la mancare mai mult ca inainte sa fi inceput dieta.
Iar atunci cand refuzi mancarea de alinare (confort food), atunci cand mananci altceva decat restul familiei, au loc trei lucruri: creierul se lupta impotriva sa, corpul lupta impotriva sa dar si mediul de zi cu zi lupta impotriva ta.
Auto-negarea constienta a unui lucru poate creste de multe ori dorinta pentru acel lucru. Mancand mai putin decat avem nevoie, dar mancand orice dorim, ne poate duce intr-adevar la pierdere in greutate.
Sa scoti complet din dieta ta, alimentele preferate este o idee proasta, dar sa mai renunti uneori la ele sau sa le reduci cantitatea este un lucru ce poate fi obtinut si sustinut in timp, cu rezultate remarcabile.

Programul Inel Gastric Virtual

Programul se intinde pe o perioada de 4 saptamani. Cele patru sesiuni, fiecare a cate o ora, sunt create pentru a prilejui o schimbare permanenta in obiceiurile de a manca ale clientului si de a se concentra asupra scopului final, persoana care vrea sa devina.
Aceasta nu este o rezolvare pe termen scurt. Se formeaza noi obiceiuri iar acest lucru se intampla in aproximativ 28 de zile.
Programul mai include un CD pe care clientul in va primi si va fi rugat sa il asculte zilnic pentru a-si consolida noul mesaj ce va prilejui schimbarea permanenta din comportamentul lor privind mancarea.

Pretul programului Inel Gastric Virtual

Programul si propune sa fie o alternativa sanatoasa la operatia de micsorare a stomacului la care recurg persoanele cu obezitate. Prin aceasta metoda noua de slabit se produce o restructurare la nivelul inconstientului prin folosirea hipnozei, astfel incat creierul subiectului se comporta ca si cum acesta ar fi suferit o operatie de micsorare a stomacului. Efectul este mancarea unei cantitati mici de alimente, zilnic.

DIFERENTELE DINTRE O OPERATIE PROPRIU-ZISA DE MICSORARE A STOMACULUI SI O OPERATIE VIRTUALA ( PSIHOLOGICA ) SUNT URMATOARELE:

– in cazul operatiei psihologice de micsorare a stomacului nu exista nici o contraindicatie sau risc de deces ca in cazul operatiei reale
– in cazul operatiei psihologice de micsorare a stomacului, pacientul nu suporta disconfortul si riscurile anesteziei generale
– in cazul operatiei psihologice de micsorare a stomacului, pacientul nu trece prin perioada lunga de recuperare postoperatorie: 1 saptamana de dieta hidrica si 3 saptamani de mancare pasata
– in cazul operatiei psihologice de micsorare a stomacului, pierderea in greutate este constanta si zilnica ca si in cazul operatiei reale, dar intr-un ritm mai scazut.
– operatia chirurgicala nu rezolva problemele emotionale care au dus la ingrasare, in timp ce program Inel Gastric Virtual lucreaza pe programele inconstiente de autosabotaj care duc la ingrasare.
– costurile unei interventii chirurgicale de inel gastric chirurgical in Romania sunt intre 3550-10000 de euro. Costul programului Inel Gastric Virtual este de 1200 ron .
Ceea ce este important de notat este ca slabirea se face natural, fara introducerea unei diete si drept urmare nu e asociata cu disconfortul si frustrarea produsa de respectarea unui anumit regim alimentar. Datorita sugestiilor hipnotice folosite, subiectii s-au saturat mult mai repede, au ales mancare sanatoasa si au renuntat la produsele nesanatoase .

Mancatul, greutatea si foamea

Daca vrei sa ajungi la greutatea ideala, ai doua variante. Poti sa tii o dieta sau sa faci altceva. Acest site abordeaza altceva. Sa tii o dieta presupune un tip gresit de motivatie si din aceasta cauza rareori se ajunge la scopul dorit. Alegi calea negarii de sine si a renuntarii. Fiecare zi de dieta presupune sa lupti cu foamea si sa te straduiesti sa-ti pastrezi autocontrolul. Exista un mod mai nesatisfacator de a trai?
Pentru a reusi, scaderea in greutate trebuie sa fie satisfacatoare. Daca readuci la echilibru semnalele de foame ale corpului, impulsul de a manca se transforma din inamic in aliat. Daca ai incredere in corpul tau ca sa afli de ce anume ai nevoie, acesta va avea grija de tine in loc sa se impotriveasca. Totul se rezuma la a intelege corect mesajele care conecteaza mintea si corpul.
Foamea este unul dintre cele mai puternice mesaje chimice pe care corpul le trimite la creier. Senzatia de foame poate exista chiar si cand nu exista nevoia de hrana. Tocmai aceasta senzatie de foame trebuie sa o schimbi cand constati ca mananci excesiv de mult. Poftele si foamea falsa nu inseamna acelasi lucru cu a-i da organismului combustibilul de care are nevoie. Corpul tau nu e ca o masina care consuma benzina. Este expresia fizica a miilor de mesaje care sunt trimise catre si dinspre creier.
In actul mancatului, sunt implicate imaginea ta despre sine, impreuna cu obiceiurile, conditionarile si amintirile. Cheia pentru scaderea in greutate o constituie mintea, iar cand mintea este satisfacuta, corpul nu mai tanjeste dupa atat de multa mancare.
O abordare psihosomatica va da rezultate pentru tine deoarece iti cere un singur lucru: sa-ti gasesti implinirea. Implinirea este ceva pe care doar mancarea nu poate sa-l realizeze. Trebuie sa hranesti:
Corpul cu mancare sanatoasa
Inima cu bucurie, compasiune si dragoste
Mintea cu informatii
Sufletul cu Dumnezeu.
Pare a fi un paradox, dar ca sa slabesti trebuie sa te indestulezi. Daca te umpli cu alte forme de satisfactii, mancarea nu va mai fi o problema. Niciodata n-a fost menita sa fie. A manca este un mod natural de a te simti fericit. Mancatul in exces nu este.

Hipnoza va ajuta sa slabiti

Doriti sa pierdeti in greutate? Incepeti o dieta. Inceperea unei diete inseamna ca va exista, implicit si un sfarsit al ei. Statisticile arata ca perioada de dupa incetarea dietei este momentul in care se ia cel mai rapid in greutate. Aici intervine rolul hipnozei. Hipnoza va poate ajuta in modificarea obiceiurilor alimentare. Nu e nevoie de dieta, tot ce trebuie sa faceti este sa eliminati cateva din obiceiurile care produc acele kilograme in plus si sa va insusiti cateva obiceiuri care sa va ajute sa slabiti. Hipnoza va ajuta sa slabiti. Incercati-o.