Cum ieșim din disperare

Căutăm soluții din cele mai moderne și sofisticate în a ne găsi liniștea, dar cheia acestui calm interior pare să nu aibă sens în logica acestei lumi.

O minte neiertătoare e plină de frică, nelăsând loc iubirii. Mintea neiertătoare există fără speranța alinării și a izbăvirii de durere. Ea suferă și zace în nefericire, obercăind în întuneric, nereușind să vadă cauza acestei dureri.

Mintea care nu iartă e chinuită de îndoieli, nesigură pe ea, neîncrezătoare în ceilalți, confuză, plină de frică și de mânie, îngrozită să doarmă, dar mai îngrozită să se trezească; speriată de sunete dar și mai speriată de liniște, tulburată de întuneric dar și mai tulburată de lumină, pentru că în lumina conștientizării, ce altceva să vadă decât propriile umbre?

Mintea neiertătoare nu vede greșeli ci numai vină. Ea privește lumea cu ochii închiși și urlă când își vede propriile proiecții în alții. Vrea să trăiască, dar se teme de viață. Vrea iertare, dar nu vrea să o dea. Vrea scăpare, dar nu își poate imagina cum.

Mintea neiertătoare e disperată, fără perspectiva unui viitor frumos, decât și mai multă disperare.

Un om care nu iartă, nu întreabă, deoarece crede că știe, iar dacă întreabă, de cele mai multe ori o face pentru a combate și pentru a intra în conflict. E sigur că are dreptate și nu își pune propria părere la îndoială.

Dar, chiar dacă nu putem încă ierta, vestea bună e că iertarea se învață.

Astăzi vă propun să exersăm deprinderea aptitudinii de a ierta. Dacă ești dispus, dedică zece minute dimineața și alte zece minute seara, pentru a da iertare și, totodată, de-a o primi. Pentru că a da și a primi este același lucru. Vom exersa practicând iertarea față de cineva pe care îl considerăm dușman. Gândește-te mai întâi la cineva care nu îți place sau pe care îl disprețuiești foarte mult. Probabil că ai deja în minte un astfel de om. Acum închide ochii și încearcă să îl vezi în gând și să te uiți la el câteva clipe. Încearcă să percepi o lumină în el, o mică licărire pe care cu greu o observi. Străduiește-te să găsești o mică rază de lumină în portretul hidos pe care i l-ai zugrăvit. Privește atent acest chip până vezi o lumină undeva în el și apoi fă ca această lumină să se extindă până îl acoperă cu totul, făcându-i portretul frumos, bun și luminos. Privește câteva clipe această percepție schimbată, privește-i zâmbetul prin care îți mulțumește pentru faptul că l-ai iertat. Lasă-l acum pe fostul tău „dușman” să îți ofere din lumina lui, pentru a te binecuvânta cu ce ai dat. Acum ai fost iertat de tine însuți!

Iată cum te poți pune la adăpost de suferințele psihice și sufletești care par să te amenințe la tot pasul aducând incertitudine tuturor speranțelor de a-ți găsi vreodată liniștea și pacea. Spune-ți cât mai des că iertarea este cheia fericirii.

Sursa fotografie: internet

Încredere, nu control

Mintea noastră conștientă ar vrea să controleze totul: vremea, bursa de valori, copiii, soții și soțiile. Cu toate acestea, nu ne putem controla cu adevărat nici propriul trup. Gândește-te: poate că nu dorești să rămâi însărcinată, dar tot se întâmplă. Pe de alta parte, se poate ca, in ziua în care decizi ca vrei sa ai un copil, să descoperi ca nu poți rămâne însărcinată. Când te așezi în pat și vrei sa dormi, nu îți este somn. Când te afli la volan sau într-o ședință, îți dorești sa ramai treaz/ă, dar îți este incredibil de somn. Nimeni nu își dorește să se îmbolnăvească vreodată, dar acest lucru i se întâmplă oricui.
Unii oameni reacționează la această lipsă de control prin anxietate și îngrijorare. La volan, ei sunt conștienți că nu au nici un control asupra celorlalți șoferi. Ei nu au încredere că ceilalți șoferi sunt la fel de atenți și de conștienți de pericole. Când traversează strada, se îngrijorează că șoferii nu vor opri la trecerea de pietoni. Sunt îngroziți când se gândesc la cate pot păți copiii lor în această lume scăpată de sub control.
Noaptea se simt ca si cum ar dormi într-o cușca cu lei.
Daca ești unul dintre acești oameni, gândește-te că s-ar putea să fie un lucru bun faptul că ceilalți șoferi au un comportament diferit de al tău și că, atunci când ție ți se face somn, ei sunt complet odihniți. Amintește-ți de toate acele situații în care colegii de trafic au avut grijă atunci când tu ai făcut o manevră greșită.
Gândește-te că trăiești acum datorită grijii purtate de cei din jur. Nu mă refer la situațiile evidente precum momentele în care v-ați aflat pe masa de operații, ci la situații obișnuite, din viața de zi cu zi. Piloții și copiloții traficului aerian și-au făcut bine meseria, astfel încât avionul cu care călaăoreai nu s-a prăbușit. Șoferii de autobus și de taxi care au condus cu grijă oriunde ai avut nevoie.
Dacă însă îngrijorarea este un obicei pe care îl ai adânc înrădăcinat în tine, atunci ai nevoie de a începe un program terapeutic de meditație conștienta . Aceasta nu va face ca grijle să dispară pur și simplu dar te va face să interpui o distanta între tine și gândurile tale. Vei ajunge să înțelegi că nu orice gând trece prin minte este adevărat.

Când boala și problemele ne deschid ochii…

De multe ori, suntem conștienți de ce anume este important pentru noi prin intermediul crizelor care survin în viața noastră. Acele crize care ne doboară la pământ, care ne răstoarnă obiceiurile și certitudinile. Sunt „crize de lehamite”; lehamite de această slujbă, lehamite de aceasta viață, de această familie, de această societate. Sau „crize de sens”, ca niște „întreruperi ale vieții”. Ne spunem: „la ce bun toate astea?”, „nu așa îmi vedeam viața”.Avem accese de angoasă, sau de deprimare, sau de mânie. Urmate de stări sufletești de amărăciune, de neîmplinire, de perplexitate sau de greață existențială. Dacă am fi ascultat mai bine de stările sufletești, am fi putut oare să evităm și aceste suferințe și aceste tentații de a reacționa la limită? De multe ori, ne gândim că ar fi trebuit să reflectăm și să înțelegem mai bine: dar viața este atât de complicată!
Cum să știm dacă am procedat bine făcând cutare sau cutare alegere în viață?
Uneori ne dăm seama prin boală. Boala vorbește? Spune ea ceva despre viața noastră? Această legătura există incontestabil, dar cu toate acestea există ceva important: chiar dacă boala nu este decât consecința unei proaste gestionări a existenței și a stărilor noastre sufletești, ea poate fi un revelator și un accelerator al conștientizării lucrurilor care nu funcționează în existența noastră.
În bolile „grave” care pun în joc prognosticul vital, cum spun medicii, în cazurile în care pacienții spun:” A fost cât pe-aici să dau colțul”, se reconsideră deodată felul în care ne-am orientat până atunci viața, ale cărei priorități au fost luate în considerare și stabilite. În momentele acelea, boala nu ne învață nimic, cel puțin nimic nou. Pur si simplu, ne dezvăluie lucruri pe care le cunoaștem deja: că e important să profităm de existență atât cât ne este dată, că nu există nimic mai important decât să-i vezi pe oamenii pe care îi iubești. Boala nu face altceva decât să deschidă ochii asupra acestor lucruri.
Ochii se pot deschide și de o manieră mai puțin dureroasă, prin intermediul evenimentelor de viață simple și naturale: să ai copii, să călătorești, să iubești… Aceste momente de viață, repetate, acceptate, savurate ne ajută să înțelegem ce este important, nu de o manieră intelectuală, ci prin experiențe. Ele ne deschid conștiința, și dezleagă lacătele.

Cum sa ne reglam starile sufletesti de neliniste

Trebuie sa acceptam ca starile sufletesti de neliniste sunt intotdeauna gata sa intre in vietile noastre, ca niste musafiri nedoriti, pe care ne vom stradui totusi sa-i primim si sa-i ascultam facand haz de necaz. Dar o vom face cu atat mai bine cu cat vom adopta unele dintre urmatoarele atitudini:
Sa nu ne identificam cu grijile noaste. Exista un punct fundamental: sa vedem grija ca pe un simptom, sa ne vedem ruminand. Este un fapt capital acela de a recunoaste imediat debutul grijii. Atunci cand basculam in modul de functionare “neliniste”, facem gresala de a ne intoarce prea mult spre griji si probleme, si nu indeajuns spre exagerarile si ruminatiile noastre. Eroare de focalizare….
Sa discutam despre nelinistile noastre, dar bineinteles cu persoane pozitive, persoane de incredere.
Sa luptam impotriva nevoii noastre de a controla mereu totul. Dorinta de a plasa totul sub control are drept consecinta sentimentul epuizant de a nu fi terminat niciodata ceea ce avem de facut. Ne condamnam sa fim mereu depasiti. Nenumaratele “ misiuni de indeplinit”. Deodata, a trai, pur si simplu, devine o grija…, iar a te odihni sau a nu face nimic, un stres.
Sa acceptam ca lumea ne scapa de sub control. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam in fata haosului, e vorba sa nu mai trecem de la o extrema la alta, trebuie sa cautam o stare de mijloc intre prea mult si prea putin. Sa intelegem doar ca nu suntem atotputernici. Ca dezordinea si incertitudinea sunt inerente lumii vii si mobile, careia ii apartinem. Ca daca nu invatam sa toleram, vom avea o existenta extrem de obositoare.
Sa invatam sa acceptam problemele. Necazul e atunci cand grija este axata pe problema si nu pe solutie, caci pentru a ajunge la cautarea solutiei, trebuie de buna seama sa fi acceptat problema si existenta acesteia.
Sa ne luam ragazul de a privi spaimele in fata. Daca ma tem de ceea ce mi se pare a fi o catastrofa, uneori, decat sa caut sa ma linistesc (“Ba nu, asta nu se va intampla”), este mai util sa accept eventualitatea (“OK, asta se va intampla”) si sa examinez atunci consecintele. Si este, de asemenea util sa ma intreb care va fi influenta peste cateva luni sau peste cativa ani a ceea ce ma nelinisteste atat de mult azi. Se recomanda sa trecem peste griji, confruntandu-ne direct cu acestea iar daca aceste scenarii sunt prea dureroase, cu ajutorul psihoterapeutului.

Sa uiti de maine

Multi oameni sunt detasati de ziua de astazi pentru ca se gandesc la maine.
Pentru unii exista o teama secreta ca maine va fi mai rau decat astazi. Ei stau de veghe, stresandu-se cu privire la greutatile pe care le-ar putea aduce ziua de maine. Temerile lor cu privire la viitor ii rup de binecuvantarile momentului prezent.
Altii sunt ingrijorati nu ca ziua de maine va fi rea, ci doar la fel. Ei se gandesc: „De ce nu poate fi viata mai incitanta? Maine nu va fi decat o alta zi, fara nimic special. Doar o alta repetitie a aceleiasi vechi rutine”. Realiatea trista este ca, daca nu invata sa profite de experientele prezente cu o fervoare reinnoita, au dreptate.
Mai sunt si unii care se uita la viitor intr-un mod diferit – sunt cei care viseaza cu ochii deschisi, pierduti in reverie pozitiva cu privire la ceea ce este posibil sa li se intample. Stau adesea la biroul lor, isi lasa mintea sa rataceasca in viziuni ale zilei de maine si nu-i aduce inapoi decat un telefon sau un ciocanit la usa. In mod tragic, picioarele lor aterizeaza doar rareori in momentul de Acum. Ei isi pun dorintele in gand, dar nu fac nimic concret ca sa se bucure de experientele si de progresul din viata lor.
Ca si in cazul trecutului, nu este nimic gresit sa calatoresti in viitor, daca asta iti aduce bucurie sau daca te invata ceva. Dar calatoria asta trebuie sa fie scurta si nu trebuie sa fie facuta in detrimentul orei prezente. Planifica si viseaza atunci cand este cazul, dar nu te decupla de la bucurie, sarcini si de la oamenii din jur.
In anumite momente poate fi imaginat un viitor mai bun, dar numai in timpul prezent poate fi construit un viitor mai bun.

Indiferent de amintirile sau de visurile lor pentru maine, cei care stapanesc aceasta viata isi aduc mereu concentrarea in momentul Acum, beneficiind de ieri fara sa tanjeasca la el, sperand la maine, dar fara sa fie obsedati de el. Isi dirijeaza cu vigilenta atentia si afectiunea catre circumstantele lor imediate si catre oamenii care-i inconjoara. Ei isi simt viata si isi dirijeaza toata puterea catre ceea ce este in fata lor si catre ceea ce conteaza.
Sursa: Brendon Burchard- Manifest pentru Motivatie