Incredere, nu control

Mintea noastra constienta ar vrea sa controleze totul: vremea, bursa de valori, copiii, sotii si sotiile. Cu toate acestea, nu ne putem controla cu adevarat nici propriul trup. Gandeste-te: poate ca nu doresti sa ramai insarcinata, dar tot se intampla. Pe de alta parte, se poate ca, in ziua in care decizi ca vrei sa ai un copil, sa descoperi ca nu poti ramana insarcinata. Cand te asezi in pat si vrei sa dormi, nu iti este somn. Cand te afli la volan sau intr-o sedinta, iti doresti sa ramai treaz/a, dar iti este incredibil de somn. Nimeni nu isi doreste sa se imbolnaveasca vreodata, dar acest lucru i se intampla oricui.
Unii oameni reactioneaza la aceasta lipsa de control prin anxietate si ingrijorare. La volan, ei sunt constienti ca nu au nici un control asupra celorlalti soferi. Ei nu au incredere ca ceilalti soferi sunt la fel de atenti si de constienti de pericole. Cand traverseaza strada, se ingrijoreaza ca soferii nu vor opri la trecerea de pietoni. Sunt ingroziti cand se gandesc la cate pot pati copiii lor in aceasta lume scapata de sub control.
Noaptea se simt ca si cum ar dormi intr-o cusca cu lei.
Daca esti unul dintre acesti oameni, gandeste-te ca s-ar putea sa fie un lucru bun faptul ca ceilalti soferi au un comportament diferit de al tau si ca, atunci cand tie ti se face somn, ei sunt complet odihniti. Aminteste-ti de toate acele situatii in care colegii de trafic au avut grija atunci cand tu ai facut o manevra gresita.
Gandeste-te ca traiesti acum datorita grijii purtate de cei din jur. Nu ma refer la situatiile evidente precum momentele in care v-ati aflat pe masa de operatii, ci la situatii obisnuite, din viata de zi cu zi. Pilotii si copilotii traficului aerian si-au facut bine meseria, astfel incat avionul cu care calatoreai nu s-a prabusit. Soferii de autobus si de taxi care au condus cu grija oriunde ai avut nevoie.
Daca insa ingrijorarea este un obicei pe care il ai adanc inradacinat in tine, atunci ai nevoie de a incepe un program terapeutic de meditatie constienta . Aceasta nu va face ca grijle sa dispara pur si simplu dar te va face sa interpui o distanta intre tine si gandurile tale. Vei ajunge sa intelegi ca nu orice gand trece prin minte este adevarat.

Cand boala si problemele ne deschid ochii…

De multe ori, suntem constienti de ce anume este important pentru noi prin intermediul crizelor care survin in viata noastra. Acele crize care ne doboara la pamant, care ne rastoarna obiceiurile si certitudinile. Sunt „crize de lehamite”; lehamite de aceasta slujba, lehamite de aceasta viata, de aceasta familie, de aceasta societate. Sau „crize de sens”, ca niste „intreruperi ale vietii”. Ne spunem:„la ce bun toate astea?”, „nu asa imi vedeam viata”.Avem accese de angoasa, sau de deprimare, sau de manie. Urmate de stari sufletesti de amaraciune, de neinplinire, de perplexitate sau de greata existentiala. Daca am fi ascultat mai bine de starile sufletesti, am fi putut oare sa evitam si aceste suferinte si aceste tentatii de a reactiona la limita? De multe ori, ne gandim ca ar fi trebuit sa reflectam si sa intelegem mai bine: dar viata este atat de complicata!
Cum sa stim daca am procedat bine facand cutare sau cutare alegere in viata?
Uneori ne dam seama prin boala. Boala vorbeste? Spune ea ceva despre viata noastra? Aceasta legatura exista incontestabil, dar cu toate acestea exista ceva important: chiar daca boala nu este decat consecinta unei proaste gestionari a existentei si a starilor noastre sufletesti, ea poate fi un revelator si un accelerator al constientizarii lucrurilor care nu functioneaza in existenta noastra.
In bolile „grave” care pun in joc prognostivul vital, cum spun medicii, in cazurile in care pacientii spun:” A fost cat pe-aici sa dau coltul”, se reconsidera deodata felul in care ne-am orientat pana atunci viata, ale carei prioritati au fost luate in considerare si stabilite. In momentele acelea, boala nu ne invata nimic, cel putin nimic nou. Pur si simplu , ne dezvaluie lucruri pe care le cunoastem deja: ca e important sa profitam de existenta atat cat ne este data, ca nu exista nimic mai important decat sa-i vezi pe oamenii pe care ii iubesti. Boala nu face altceva decat sa deschida ochii asupra acestor lucruri.
Ochii se pot deschide si de o maniera mai putin dureroasa, prin intermediul evenimentelor de viata simple si naturale: sa ai copii, sa calatoresti, sa iubesti… Aceste momente de viata, repetate, acceptate, savurate ne ajuta sa intelegem ce este important, nu de o maniera intelectuala, ci prin experiente.Ele ne deschid constiinta, si dezleaga lacatele.

Cum sa ne reglam starile sufletesti de neliniste

Trebuie sa acceptam ca starile sufletesti de neliniste sunt intotdeauna gata sa intre in vietile noastre, ca niste musafiri nedoriti, pe care ne vom stradui totusi sa-i primim si sa-i ascultam facand haz de necaz. Dar o vom face cu atat mai bine cu cat vom adopta unele dintre urmatoarele atitudini:
Sa nu ne identificam cu grijile noaste. Exista un punct fundamental: sa vedem grija ca pe un simptom, sa ne vedem ruminand. Este un fapt capital acela de a recunoaste imediat debutul grijii. Atunci cand basculam in modul de functionare “neliniste”, facem gresala de a ne intoarce prea mult spre griji si probleme, si nu indeajuns spre exagerarile si ruminatiile noastre. Eroare de focalizare….
Sa discutam despre nelinistile noastre, dar bineinteles cu persoane pozitive, persoane de incredere.
Sa luptam impotriva nevoii noastre de a controla mereu totul. Dorinta de a plasa totul sub control are drept consecinta sentimentul epuizant de a nu fi terminat niciodata ceea ce avem de facut. Ne condamnam sa fim mereu depasiti. Nenumaratele “ misiuni de indeplinit”. Deodata, a trai, pur si simplu, devine o grija…, iar a te odihni sau a nu face nimic, un stres.
Sa acceptam ca lumea ne scapa de sub control. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam in fata haosului, e vorba sa nu mai trecem de la o extrema la alta, trebuie sa cautam o stare de mijloc intre prea mult si prea putin. Sa intelegem doar ca nu suntem atotputernici. Ca dezordinea si incertitudinea sunt inerente lumii vii si mobile, careia ii apartinem. Ca daca nu invatam sa toleram, vom avea o existenta extrem de obositoare.
Sa invatam sa acceptam problemele. Necazul e atunci cand grija este axata pe problema si nu pe solutie, caci pentru a ajunge la cautarea solutiei, trebuie de buna seama sa fi acceptat problema si existenta acesteia.
Sa ne luam ragazul de a privi spaimele in fata. Daca ma tem de ceea ce mi se pare a fi o catastrofa, uneori, decat sa caut sa ma linistesc (“Ba nu, asta nu se va intampla”), este mai util sa accept eventualitatea (“OK, asta se va intampla”) si sa examinez atunci consecintele. Si este, de asemenea util sa ma intreb care va fi influenta peste cateva luni sau peste cativa ani a ceea ce ma nelinisteste atat de mult azi. Se recomanda sa trecem peste griji, confruntandu-ne direct cu acestea iar daca aceste scenarii sunt prea dureroase, cu ajutorul psihoterapeutului.

Sa uiti de maine

Multi oameni sunt detasati de ziua de astazi pentru ca se gandesc la maine.
Pentru unii exista o teama secreta ca maine va fi mai rau decat astazi. Ei stau de veghe, stresandu-se cu privire la greutatile pe care le-ar putea aduce ziua de maine. Temerile lor cu privire la viitor ii rup de binecuvantarile momentului prezent.
Altii sunt ingrijorati nu ca ziua de maine va fi rea, ci doar la fel. Ei se gandesc: „De ce nu poate fi viata mai incitanta? Maine nu va fi decat o alta zi, fara nimic special. Doar o alta repetitie a aceleiasi vechi rutine”. Realiatea trista este ca, daca nu invata sa profite de experientele prezente cu o fervoare reinnoita, au dreptate.
Mai sunt si unii care se uita la viitor intr-un mod diferit – sunt cei care viseaza cu ochii deschisi, pierduti in reverie pozitiva cu privire la ceea ce este posibil sa li se intample. Stau adesea la biroul lor, isi lasa mintea sa rataceasca in viziuni ale zilei de maine si nu-i aduce inapoi decat un telefon sau un ciocanit la usa. In mod tragic, picioarele lor aterizeaza doar rareori in momentul de Acum. Ei isi pun dorintele in gand, dar nu fac nimic concret ca sa se bucure de experientele si de progresul din viata lor.
Ca si in cazul trecutului, nu este nimic gresit sa calatoresti in viitor, daca asta iti aduce bucurie sau daca te invata ceva. Dar calatoria asta trebuie sa fie scurta si nu trebuie sa fie facuta in detrimentul orei prezente. Planifica si viseaza atunci cand este cazul, dar nu te decupla de la bucurie, sarcini si de la oamenii din jur.
In anumite momente poate fi imaginat un viitor mai bun, dar numai in timpul prezent poate fi construit un viitor mai bun.

Indiferent de amintirile sau de visurile lor pentru maine, cei care stapanesc aceasta viata isi aduc mereu concentrarea in momentul Acum, beneficiind de ieri fara sa tanjeasca la el, sperand la maine, dar fara sa fie obsedati de el. Isi dirijeaza cu vigilenta atentia si afectiunea catre circumstantele lor imediate si catre oamenii care-i inconjoara. Ei isi simt viata si isi dirijeaza toata puterea catre ceea ce este in fata lor si catre ceea ce conteaza.
Sursa: Brendon Burchard- Manifest pentru Motivatie