Nevoia de mangaiere la copil

Nevoia de contacte corporale este la fel de irepresibila si de fundamentala ca si foamea, setea si somnul. Pentru o dezvoltare deplina a trupului si mintii si pentru obtinerea unei vitalitati optime, copilul are nevoie de stimulare cutanata. Langa trupul mamei sale, el primeste maximum de contacte: in bratele ei, ii percepe caldura, blandetea, vibratiile, este leganat, mangaiat, alintat, imbratisat; la pieptul ei, pe langa senzatiile orale, beneficiaza de stimulari periorale ale fetei, nasului, barbiei.
Lipsa de contacte corporale dauneaza sanatatii, cresterii si dezvoltarii psihomotorii ale copilului.
Copii hraniti la san timp de sase luni au o dezvoltare psihica si fizica superioara celor hraniti cu biberonul: testele de crestere scot in evidenta niste rezultate mai performante; rezistenta la boli este mai mare, invata mai repede sa vorbeasca si sa mearga.
Aceste rezultate nu depind doar de o alimentatie echilibrata, ci si de mediul tactil, afectiv si atat de linistitorul supt.
Dr. Gerard Leleu

Copilul nemangaiat

Din nefericire, un copil poate trai intre mama si tata dar sa nu obtina toata afectiunea de care are nevoie. Exista mame imature, anxioase sau egoiste, care nu le ofera copiilor lor contactele necesare, prelungi si pline de caldura, carora nu le place cu adevarat sa-si hraneasca copiii, sa ii mangaie, sa ii scalde, sa ii infaseze, sa ii legene. Exista si mame care nu au timp. Placerea fiind indispensabila dezvoltarii armonioase a copilului, lipsa acesteia va fi in mod dureros resimtita.
Pentru a-si alina suferinta, copilul va apela la substitutii unor mangaieri : isi va suge degetul sau un obiect oarecare, se va scobi in nas, se va juca cu vreo suvita de par, va strange in brate o papusa sau o perna, se va legana.
Copilul isi poate exprima suferinta si in limbajul corpului, asa cum a demonstrat Spitz: colicile, vomitarile, astmul, eczema, sunt adesea niste manifestatii psihosomatice.
Si pentru ca absenta mangaierilor-ale pielii, dar si ale sufletului l-a transformat intr-un „ecroseu” , copilul va trebui sa-si creeze o carapace si sa devina nesimtitor, daca vrea sa nu mai sufere.
Din acel moment, acest „dur” nu va mai suporta mangaierile: iar cand va veni timpul iubirii, nu va sti nici sa ofere, dar nici sa primeasca tandrete.
Acesti copii care nu se simt bine in pielea lor, au cu propriul corp relatii dificile: mersul le este rigid, greoi, gesturile le sunt lipsite de gratie, neadaptate, si sunt neindemanatici.
Relatia lor cu celalat nu este deloc mai buna: grosolanii sunt lipsiti de tact, neindemanaticii isi verbalizeaza greu emotiile, taciturnii evita dialogul.
Stangaci si nefiresti, se incurca in gesturile simple ale afectiunii, ca de pilda, atunci cand trebuie sa-l tina de mana sau sa-l imbratiseze pe celalat.
Dr. Gerard Leleu

De ce avem nevoie de atingeri


Atingerea este una dintre experientele principale ale puilor, fie ei rozatoare, primate sau oameni. Ne gandim imediat ca factorii generatori de stres constau dintr-o diversitate de lucruri neplacute care pot influenta un organism. Uneori, un factor generator de stres poate fi lipsa unui stimul pentru organism, iar absenta atingerii pare a fi unul dintre factorii de stres cei mai importanti ai dezvoltarii de care putem avea parte.
Studiile pe soareci, maimute si oameni au scos in evidenta faptul ca acestia cresc considerabil mai linistiti daca sunt atinsi sau mangaiati in mod regulat. Aceasta nu are legatura doar cu oferirea protectiei, ci stimuleaza si sistemele de relaxare.

Nevoia de mangaiere la adult

Adultul sufera din cauza frustrarilor de odinioara, ale caror efecte se perpetueaza, si le indura si pe cele ale prezentului daca iubitul/iubita nu-l mangaie.
Cand inconstientul hotaraste sa somatizeze anxietatea de frustrare afectiva, o face adesea la nivelul pielii: diverse tipuri de prurit, urticarii, eczeme, acnee, psoriazis, cadere a parului; sunt cele mai obisnuite manifestari.
Leziunile pruriginoase pot fi interpretate ca un strigat violent al pielii; dorinta iese la suprafata epidermei, o nevoie de iubire reprimata sau o cerere de a fi atins.
Anxietatea determinata sau agravata de insatisfactia tactila sau afectiva poate provoca o serie de contracturi musculare dureroase, mai ales la nivelul muschilor vertebrari dorsali. Multe cervicalgii, dorsalgii sau lombalgii, considerate pe nedrept reumatisme sau nevralgii, nu sunt altceva decat dureri spastice cauzate de carentele in mangaieri.
Si viscerele pot cristaliza nemultumirile cronice: astmul, gastrita, dischinezia biliara, colita, dureri de ovare sau uter-corespund unor spasme sau unor congestii ale unor organe, susceptibile sa apara la oamenii privati de mangaieri. Si cate femei suferind de migrene, nu sunt victimele unui barbat incapabil de tandrete. Si cati suferinzi de ulcer nu sunt martirii unor femei ursuze sau egoiste.
Lipsa mangaierilor, expresie a absentei sau a putinatatii iubirii primare, da nastere anxietatii. Iar de la anxietate la nevroza de organ nu este decat un pas.
Iar in atitudinea fizica si comportamentul acestor adulti nemangaiati regasim aceleasi rezerve, rigiditati si neindemanari care de-abia se conturau la copil si care ating o culme la anumiti „flacai tomnatici” sau „fete batrane” ori la parteneri morocanosi si soti posaci.
In relatia dintre femeie si barbat, in stadiul ei intim si ultim, sexualitatea, pielea isi are propriul rol, pe intreaga-i suprafata, in toate nuantele si gradele sensibilitatii sale. Jocuri ale dragostei, jocuri ale pielii.
Este prin urmare, previzibil ca aceia care sunt, din cauza copilariei, niste raniti ai pielii vor prezenta anumite tulburari ale senzualitatii.
Dr. Gerard Leleu