Cui i se adreseaza psihoterapia?

Psihoterapia se adreseaza tuturor oamenilor care au probleme psihocomportamentale si care recunosc ca au probleme. Psihoterapia nu-si propune sa descopere vreun adevar. In cadrul terapiei, „individul” participa la propria „boala” si, in consecinta, la propria vindecare printr-o combinatie de factori mentali, fizici si emotionali.
Trebuie sa recunoastem ca pentru majoritatea pacientilor care au probleme legate de stres, adesea cu un istoric complex, psihoterapia necesita mai mult de o sedinta, poate chiar un numar considerabil de sedinte.
In sedintele de psihoterapie, pacientul este ajutat sa-si gaseasca solutii mult mai bune de viata , in general sa-si restructureze si sa-si optimizeze propria configuratie a personalitatii astfel incat sa isi poata rezolva problemele intr-un mod matur si realist.
Psihoterapeutul stimuleaza persoana in asa fel incat ea sa isi gaseasca resursele interne.Raspunsurile nu sunt la mine, la psihoterapeut, ci la client. Psihoterapia trebuie facuta incet, treptat, astfel incat sa poata fi asimilata. Avem nevoie zilnic de un anumit numar de calorii, dar nu le inghesuim pe toate la micul dejun; daca procedati astfel va va durea stomacul. Repartizati-le de-a lungul mai multor mese si nu le inghesuiti intr-o singura imbucatura. Luati mai multe imbucaturi. Acest lucru este valabil si in psihoterapie. Madanes (2001) spunea:”terapia face posibila discutarea a ceea ce este inacceptabil.”
Factorul cel mai important in cadrul terapiei este relatia terapeutica. Afectiunea mutuala in limite etice, dintre terapeut si pacient este unul dintre cei mai puternici factori psihoterapeutici care influenteaza schimbarea.
Alianta terapeutica este intretinuta de anumite caracteristici ale personalitatii terapeutului: de exemplu, empatia,caldura si autenticitatea. Pentru a se schimba, pacientii au nevoie de mai mult decat vointa, care se poate construi in contextul unei relatii ce ii permite sa se afirme. Daca pacientul nu vrea sa se faca bine sau nu este pregatit pentru ameliorare, nu poate fi ajutat de terapeut; aceasta inseamna ca pacientul trebuie sa fie intotdeauna motivat pentru a fi ajutat.