Această afecțiune se caracterizează prin apariția unor perioade scurte în care se produce o rezistență la intrarea aerului în bronhii, fapt ce creează subiectului senzația de sufocare. Episoadele acute apar, în general, la persoane hiper-reactive la anumiți stimuli din ambianță și sunt însoțite de o dificultate specifică la expirație, uneori tusea fiind singurul simptom, mai ales la copii. Indivizii care suferă de astm prezintă o sensibilitate excesivă, atât față de anumite substanțe iritante din mediu, cât și la stresul și frustrările produse de evenimentele vieții cotidiene.
Rees(1956)a studiat 441 de subiecți astmatici pe care i-a comparat cu 321 de subiecți-martori, și a constatat că în cadrul primului grup, anxietatea, timiditatea, hipersensibilitatea și trăsăturile obsesive prezentau scoruri semnificativ mai ridicate.
Printre factorii precipitatori de natură emoțională, cel mai frecvent întâlniți sunt: anxietatea cu supraîncordare, frustrarea, mânia, resentimentul, umilința, depresia și vinovăția.
Autorul menționat a găsit în cadrul grupului de asmatici, următorii factori etiologici: cauze psihologice în proporție de 70%, infecții în proporție de 68%, iar agenții alergogeni doar în proporție de 36%.
Deoarece factorii psihologici au o importanță atât de mare in etiologia atacurilor de astm, hipnoterapeutul trebuie să investigheze o serie de aspecte legate de istoria vieții pacientului, înainte de a se construi demersul psihoterapeutic.
Hipnoza poate contribui la reducerea anxietății și tensiunii legate de problemele respiratorii, la întărirea Eului, la creșterea încrederii în propriile posibilități de a face față problemei. Cu cât crizele sunt mai favorizate de factorii psihici, cu atât hipnoza va avea o eficiență mai mare, pronosticul va fi mai bun, deși astmul are în etiologia lui și factori organici: bronșite, alergii, tulburări vasculare.
In cursul psihoterapiei astmului bronșic, scăderea anxietății produse de senzația de sufocare prezintă o mare importanță.

sursa fotografiei: internet