Deceptia

Deceptia este tipica pentru o stare sufleteasca. Ea se intemeiaza pe amintirea unei increderi acordate, care ar fi trebuit sa fie placuta, dar care este contaminata de ceea ce a pricinuit deceptia(de obicei tradare). Atunci,dupa amaraciune, urmeaza tulburarea: deceptia nu este doar o suferinta emotionala, ci si o repunere in discutie a viziunii noastre asupra lumii.
Am avut incredere, dar acest lucru nu mai este posibil.
In mod ciudat,deceptia se termina adesea cu un gust dulce-amar: pentru ca, intr-un anume fel, este o satisfactie dureroasa, o certitudine, iar certitudinile ne satisfac mai mult decat indoielile.
Deceptia este o stare sufleteasca care ne provoaca o durere mai intai violenta, in care emotiile inving gandurile, apoi trenanta, atunci cand muscatura acestor emotii lasa locul unor viziuni triste asupra lumii.
Christophe Andre

Culpabilitatea

Este o stare sufleteasca pasionala si complexa. Un apropiat ne cere ajutorul, il refuzam pentru ca acesta ne complica viata si pentru ca nu pare atat de important. Refuzul nostru este acceptat fara comentarii. Se vede clar ca l-am contrariat, poate ca l-am suparat. Dar stim ca nu e chiar o grozavie, ca celalalt se poate descurca si altfel. Doar daca nu cumva…Scurta schimbare a aprins starile sufletesti de culpabilitate.
Ne intrebam daca am facut bine refuzand. Daca acest refuz nu este cumva in dezacord cu valorile noastre. Suntem tristi pentru ca avem sentimentul de a-l fi facut sa sufere, de a fi deteriorat o legatura importanta pentru noi. Deceptie de sine, de a nu fi fost disponibil, mai serviabil.Apoi agasare ca urmare a faptului ca nu putem fi mai egoisti: In definitiv, la naiba! Iritatia impotriva celui care a venit sa ne ceara chestia asta: inainte, eram linistiti, noi n-am cerut nimic! Apoi revenirea remuscarilor: dorinta de a da inapoi si de a spune da, ca sa nu ne mai simtim atat de prost cum ne simtim acum.
Deodata, sentimentul de oboseala pricinuit de nevoia de a face toate aceste alegeri, de a lua toate aceste decizii. O mica rabufnire de neliniste: si daca eu insumi as avea nevoie, intr-o zi, sa cer ajutorul si mi s-ar spune nu? Si daca as fi la ananghie si nu m-ar ajuta nimeni? Dupa o vreme suntem satui pana in gat de toate aceste ruminatii, incercam sa trecem la altceva.
Sa fim seriosi…Doar nu crezi ca starile tale sufletesti vor inceta cat ai bate din palme, doar pentru ca asa ai hotarat?!
Nu, nu se vor opri in felul acesta. Mai cu seama culpabilitatea, care joaca un rol important in psihismul nostru: acela de a ne constrange sa reexaminam anumite decizii daunatoare celorlalti. Culpabilitatea interpeleaza constiinta noastra morala si ne forteaza sa reflectam: Aceasta suferinta pe care (poate)am declansat-o putea fi oare evitata? Si in ce fel?
Prea putina culpabilitate face din noi niste egocentrici. Dar prea multa culpabilitate ne face sa devenim bolnavicios de sensibili.
Christophe Andre

Rusinea: – mlastina sufletului


Rusinea este acel sentiment de fierbinteala care face ravagii in interiorul nostru, facandu-ne sa ne simtim mici, plini de defecte si insuficient de buni.
Rusinea este sentimentul incredibil de dureros sau experienta convingerii ca avem un defect care ne face nedemni sa fim iubiti si sa ne integram profund intr-o comunitate, spune Brene Brown, New York:2007.
Rusinea alunga pretuirea de sine, convingandu-ne ca asumarea povestii noastre ii va face pe ceilalti sa gandeasca urat despre noi. Ea este strans legata de teama. Noi ne temem ca oamenii nu ne vor mai placea daca vor sti adevarul legat de noi, de trecutul nostru, de convingerile noastre, de dificultatile prin care trecem, si poate nu iti vine sa crezi, dar uneori ne este la fel de greu sa ne asumam calitatile pozitive, nu doar defectele.
Credem ca rusinea o simt doar aceia care au trecut prin traume teribile, dar acest lucru nu este adevarat. Toata lumea experimenteaza acest sentiment, desi pare sa se ascunda in cele mai intunecate cotloane ale subconstientului nostru, realitatea este ca rusinea afecteaza imaginile noastre cele mai familiare, inclusiv cele legate de infatisarea corporala, familie, copii, bani, munca, dependente, sex, etc. A fi rusinat inseamna a fi om.
A vorbi despre dificultatile prin care trecem nu e un lucru usor, iar cei care doresc sa aiba o imagine „nepatata” , nu mai sunt inclinati sa spuna vreodata adevarul. De aceea, rusinea ii iubeste cel mai mult pe perfectionisti, pe care ii reduce la tacere.
Vestea buna este ca de vreme ce toti oamenii sufera de rusine, toata lumea este capabila sa isi dezvolte o flexibilitate in fata acestei emotii. Aceasta virtute este capacitatea de a recunoaste rusinea, de a ne confrunta cu ea intr-o maniera constructiva, pastrandu-ne pretuirea de sine si autenticitatea, si de a ne dezvolta in ultima instanta curajul si compasiunea.
Primul lucru pe care trebuie sa il intelegem despre rusine, este ca, cu cat vorbim mai putin despre acest sentiment, cu atat el se intensifica mai mult.
Rusinea are nevoie de trei lucruri pentru a scapa de sub control: de secret, de tacere si de judecata critica. Atunci cand traim o experienta rusinoasa, iar apoi o ascundem, ea nu face decat sa se infecteze si sa puroieze. In final, ajunge sa ne consume de tot. De aceea, vrem nu vrem, trebuie sa ne impartasim experienta.
Rusinea este un sentiment care apare intre oameni si care se vindeca intre oameni. Daca putem gasi pe cineva care si-a castigat dreptul de a ne asculta povestea, trebuie neaparat sa i-o spunem.
Rusinea isi pierde mult din putere atunci cand e descrisa in cuvinte.

Rusine versus vinovatie

Rusinea este un sentiment interior de a fi complet minimalizat sau insuficient ca persoana. Este sinele judecand sinele. Un moment de rusine poate fi o umilinta ata de dureroasa sau o indignare atat de profunda, incat cineva poate simti ca i-a fost rapita demnitatea sau ca a fost expus ca fiind, esentialmente, neadecvat, rau sau vrednic de respingere. Un sentiment persuasiv de rusine este premisa neintrerupta ca persoana este in esenta, rea, neadaptata, defecta, nedemna sau neacceptata pe deplin ca fiinta umana.
Vina este un sentiment mai matur din punct de vedere al dezvoltarii, desi mai dureros, de regret pe care il are cineva cu privire la comportamentul care a incalcat o valoare personala. Sentimentul de vinovatie nu se reflecta direct asupra identitatii personale, nici nu minimalizeaza sentimentul propriei valori. Provine dintr-o constiinta si un set de valori integrate. Este oglindirea sinelui in dezvoltare.
In timp ce vinovatia este un sentiment dureros de regret si responsabilitate pentru propriile actiuni, rusinea este un sentiment dureros despre sine insasi ca persoana. Posibilitatea de a repara pare blocata pentru persoana rusinoasa, deoarece rusinea este o chestiune de identitate, nu o infractiune comportamentala ca si in cazul vinovatiei. Nu exista nimic de invatat de pe urma ei si nici un fel de evolutie nu este deschisa de pe urma experientei, deoarece ea doar confirma sentimentele negative ale persoanei fata de ea insasi.

Sentimentele suprimate si reprimate cauta o supapa de iesire

Suntem ca niste vase sub presiune pregatite sa scoata aburi atunci cand se iveste ocazia. Declansatorii nostri sunt armati si pregatiti sa intre in actiune. Pentru ca suntem deja furiosi, evenimentele exterioare ne infurie. Oamenii isi reprima chiar si sentimentele pozitive. Iubirea suprimata se rasfrange in inima „sfasiata” de atacul de inima. Iubirea suprimata isi face din nou aparitia sub forma iubirii excesive a animalelor de companie sau a diverselor tipuri de idolatrie. Adevarata iubire este lipsita de teama si se caracterizeaza prin non-atasament. Teama de pierdere alimenteaza atasamentul inadecvat si posesivitatea.
Cand presiunea sentimentelor suprimate si reprimate depaseste nivelul de toleranta al unei persoane, mintea ei va crea undeva un eveniment asupra caruia sa-si poata indrepta sentimentele, dandu-le frau liber.
Astfel, cel care reprima multa mahnire va da nastere inconstient, la evenimente pline de tristete in viata sa. Cel care se teme, va face sa se precipite asupra sa experiente infricosatoare, cel furios va fi inconjurat de imprejurari care-l vor infuria, iar cel mandru se va considera tot timplul insultat.
Evenimentele de viata ajung sa fie influentate de emotiile noastre reprimate si suprimate la nivel psihic. Astfel, furia atrage ganduri incarcate de furie. Regula de aur a universului psihic este aceea ca „ceea ce se aseamana se aduna”.
Tot ce este viu si conectat la nivelurile vibrationale ale energiei, starea noastra emotionala bazala este detectata de toate formele de viata insufletite din jurul nostru, care reactioneaza la aceasta . Este binecunoscut faptul ca animalele isi dau seama imediat de starea emotionala bazala a unei persoane.
Ce putem face e sa nu opunem rezistenta. Opunerea de rezistenta face ca aceste sentimente sa dureze. Cand renuntati sa-i opuneti rezistenta sau sa-i aduceti schimbari, veti simti o senzatie de usurare. Un sentiment caruia nu i se opune rezistenta va disparea pe masura ce energia din spatele lui o se disipeaza.
Sursa: Letting Go- David Hawkins

Teama este la fel ca intunericul

Teama este la fel ca intunericul. Este imposibil sa faci ceva cu acesta la modul direct. Nu poti sa-l arunci, nu poti sa renunti la el. Singurul mod in care poti scapa de intuneric este sa faci lumina. Intunericul nu dispare decat daca apare lumina. Daca doresti sa ai parte de intuneric, nu ai decat sa stingi lumina; daca doresti sa scapi de el, nu ai decat sa aprinzi lumina. Cert este ca actiunea ta nu are nimic de-a face cu intunericul, ci numai cu lumina.

Tristetea saturatiei pune stapanire pe noi

In vremurile noastre, suntem supusi la nenumarate tentatii din exterior, care se transforma in impulsuri venite din interior, toate puse in scena cu mare arta de catre societatea noastra de consum care ne impinge, tot timpul,spre mai mult din tot ceea ce se scoate la vanzare: sa mancam mai mult, sa bem mai mult, sa stam mai mult in fata ecranelor, sa petrecem mai mult timp cumparand lucruri de care avem nevoie, doar pentru ca sunt in vitrina sau la reduceri.
Dar exista si impulsuri venite din noi insine. De exemplu, impulsul sa mancam tot din farfurie, chiar daca nu ne mai este foame, sa mancam tot, pentru ca a mai ramas. Ne spunem ca „e pacat” sa aruncam mancarea la gunoi si atunci ne transformam corpul intr-un cos de gunoi.
Cum sa rezistam la aceste poluari incitante? Trebuie sa le rezistam?
Da, pentru ca traim in lumea in care traim si trebuie sa rezistam. Nu e vorba sa traim ca niste ascetici, desi cei care postesc regulat, au antrenamentul rabdarii si controlul impulsurilor.
Desigur, mai putem ceda uneori la cate o tentatie, dar asta nu inseamna sa cedam la toate tentatiile…Caci altfel, tristetea saturatiei va pune stapanire pe noi, tristetea de a constata cat de slabi suntem, tristetea de a descoperi cat de putin ne tinem corpul si mintea sub control.
Prin faptul ca rezistam, ne eliberam: facem uz de libertatea de a ne alege actele si placerile, de libertatea de a degusta, in loc de a infuleca.
Nu-i asa ca astfel ne-ar placea sa traim?

Transcendenta de sine

Transcendenta de sine este un concept introdus in logoterapie de catre Viktor E. Frankl,psihiatru si neurolog austriac, de origine evreiasca, supravietuitor a patru lagare de concentrare naziste, inca din anul 1949. Considerat „profetul sensului vietii”, Frankl a militat inca din adolescenta pentru valoarea sensului pe care viata il are, considerand ca vointa de a gasi si de a da un sens vietii sale este forta motrice primordiala a omului.
Pe scurt, el spune ca existenta depindea de transcendenta de sine, de aceea intelegea realitatea prin faptul ca a fi uman, inseamna sa fii mereu indreptat, si sa indici, spre ceva sau cineva diferit de tine, spre un sens pe care sa-l implinesti sau o alta fiinta umana pe care s-o intalnesti, spre o cauza pe care s-o slujesti sau o persoana pe care s-o iubesti.
Viktor E. Frankl spune ca cineva este cu adevarat uman sau devine adevaratul sau sine, doar in masura in care traieste aceasta transcendenta de sine a existentei umane. El devine adevaratul sau sine nu prin preocuparea de a-si actualiza sinele, ci prin uitarea de sine si daruirea de sine, prin ignorarea sinelui si concentrarea spre exterior.
Sa luam de pilda ochiul, o analogie foarte buna, la care recurge Viktor E. Frankl. Cand vede ochiul ceva din sine, exceptand momentele cand priveste in oglinda? Un ochi afectat de cataracta poate sa vada ceva asemanator unui nor, care este cataracta sa; un ochi bolnav de glaucom poate sa-si vada glaucomul ca pe un halo de curcubeu in jurul luminilor. Un ochi sanatos nu vede nimic din sine- este transcendent de sine.
Tocmai urmarirea fericirii impiedica fericirea. Cu cat o transformam mai mult intr-o tinta, cu atat mai sigur o ratam.
Ceea ce eu numesc constientizare de sine este, si trebuie sa ramana, efectul involuntar al transcendentei de sine. De indata ce omul gaseste un sens pentru suferinta sa sau un sens pentru viata sa in pofida suferintei sale, el devine capabil sa o indure.

Serviciile cabinetului de psihoterapie

Dezvoltare personala
Autocunoastere si accesarea potentialului interior
Consilierea carierei
Control si autocontrol comportamental si emotional
Dezvoltarea abilitatilor de comunicare
Gestionarea timpului
Managementul stresului
Psihoterapie individuala
Anxietate, atacuri de panica, fobii
Depresie
Dificultati de comunicare, relationare, adaptare
Dificultati in luarea deciziilor
Experiente traumatice
Managementul conflictului
Managementul stresului la locul de munca
Obezitate
Pierderea unei persoane dragi, divort, separare, doliu
Renuntare la fumat
Retragere din viata sociala
Stima de sine scazuta, devalorizare
Tulburari alimentare
Tulburari ale somnului (insomnii, cosmaruri, somn agitat)
Consiliere vocationala
Consilierea persoanelor oncologice
Psihoterapia crizei varstei de mijloc
Psihoterapie de cuplu
Certurile frecvente
Gelozia, violenta verbala, fizica
Indecizia de a ramane in relatie
Infidelitatea
Pregatirea pentru casatorie
Psihoterapie copii-peste 10 ani
Agitatie, nervozitate, agresivitate
Anxietate, fobii, ticuri
Deficit de atentie, incapatanare, iritabilitate, agresivitate
Afectiuni somatice cu cauza psihica
Insomnii, cosmaruri, somn agitat
Izolare, timiditate excesiva, inhibitie, conduite bizare
Perturbari ale comportamentului ca urmare a aparitiei unui nou membru in familie
Probleme de comunicare si relationare
Probleme scolare (dificultati de invatare, scaderea randamentului scolar, absenteism, abandon scolar)
Traume suferite (decesul unui membru la familiei, divortul sau separarea parintilor, accidente, boli)
Tulburari de comportament (conduite agresive si autoagresive, minciuna, fuga, furt)
Consiliere si informare pentru parinti
Consiliere privind educatia si comportamentul fata de copil
Psihoterapie adolescenti
Anxietate, fobii, tulburari somatice cu cauza psihica
Conduite agresive, violenta, nervozitate, minciuna, furt, fuga de acasa
Conflicte in familie, dificultati de relationare
Dificultati de invatare, esec scolar, absenteism, abandon
Probleme afective
Stima de sine scazuta, depresie, tentative de suicid
Tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie)
Tulburari ale somnului, tensiune emotionala, incapacitate de a se relaxa
Hipnoza
Combaterea durerii – migrene, dureri asociate bolilor cronice
Controlul greutatii corporale
Cresterea performantelor- concentrare, memorie, imbunatatire aptitudini psiho-fizice
Eliberarea de obiceiurile nedorite ca: balbaiala, ticuri, bruxism, enurezis diurn/noctur
Hipnoterapia cognitiv-comportamentala
Hipnoterapia durerii
Hipnoterapia Ericksoniana
Managementul stresului
Reducerea/eliminarea simptomelor in unele boli cronice
Tratamentul insomniei
Tratamentul unor afectiuni psihice – problemelor emotionale, anxietate, depresie, fobii, obsesii.

Daca iti pot fi de folos, nu ezita sa ma contactezi!