Alcoolul nu-ti este prieten

Alcoolismul este manifestarea, constienta sau nu, prin care individul cauta satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecinte, pentru evitarea sevrajului sau a starilor psihice neplacute. Consumul de alcool este determinat atat de dependenta fizica, cat si dependenta psihica.
Este caracterizat de 4 etape principale:
Nevoia de alcool – nevoia puternica, necontrolata de a consum alcool.
Pierderea controlului – incapacitatea de a limita consumul de alcool, indiferent de ocazie sau context.
Dependenta fizica – in aceasta etapa, persoanele dependente de alcool se confrunta cu senzatie de varsaturi, transpiratie excesiva, tremor si anxietate ca forme de sevraj de alcool.
Toleranta – in aceasta etapa persoanele dependente de alcool au nevoie de cantitati tot mai mari pentru a putea functiona normal.
Tipuri de dependenta
Dependenta psihica se manifesta diferit in functie de sex. Astfel
Femeile manifesta : depresia majora, anxietatea, panica, bulimie, stres post-traumatic sau tulburari de personalitate de granita. Femeile alcoolice au in istoricul lor familial abuz sexual si fizic, violenta domestica fata de populatia generala, care pot conduce la o tendinta mai mare de a dezvolta boli psihiatrice si dependenta de alcool
Barbatii manifesta narcisism, personalitate antisociala, tulburare bipolara, schizofrenie, hiperactivitate si deficit de atentie.
Printre semne ale dependentei fizice amintesc:
– in lipsa consumului apare tremuratul matinal al mainilor si palmelor
– dificultati de coordonare a miscarilor, probleme de echilibru si de mers
– transpiratie, stare de greata si/sau varsaturi;
– durere de cap, tensiune, probleme cardiace;
– tulburari de somn
Toate acestea dispar sau se amelioreaza imediat ce persoana consuma bautura alcoolica.
Cauzele alcoolismului
Cauzele alcoolismului sunt diverse si tin de mostenirea genetica si de mediul inconjurator- influenta prietenilor, nivelul de stress, usurinta de obtinere a alcoolului. Consumul de alcool este o metoda rapida si placuta de a modifica emotiile, sentimentele, starile de dispozitie in general. Se apeleaza la consumul de alcool cand apare o stare emotionala neplacuta (tristete, vina, melancolie, anxietate, frustrare) dar si atunci cand se doreste imbunatatirea relatiilor cu ceilalti, socializare, stimulare sexuala temporara, dorinta de recompensare, placere.

sursa:http://www.infuziedesanatate.ro/alcoolul-nu-ti-este-prieten-afla-de-ce-si-cum-te-poti-lupta-impotriva-lui/

Beneficiile relaxarii

Beneficiile relaxarii sunt bine cunoscute. Ea va ajuta sa va inbunatatiti puterea de concentrare si de munca, sa fiti mai bine dispusi si sa infruntati mai usor eventualele neplaceri din viata de zi cu zi.
Daca traim numai sub tensiune, cu un nivel de stres permanent ridicat, iritabilitatea si starea de angoasa vor deveni mai frecvente. Nu vor intarzia sa apara nici problemele de sanatate: mai intai functionale, cum ar fi tulburarile de somn sau digestive, apoi cele organice, de tipul bolilor cardiovasculare, si unele disfunctii de natura imunitara. In plus, stresul favorizeaza o proasta igiena alimentara, recurgerea la diferite substante toxice, cum sunt tutunul si alcoolul, la medicamente, ilegale uneori, fapt ce va avea consecinte negative asupra sanatatii. Crizele de panica, problemele depresive sunt mult mai frecvente in randul persoanelor care sufera de angoasa si stres. Daca sunteti incordati prea des, performantele fizice si intelectuale vor avea in cele din urma de suferit, la fel ca si relatiile cu cei din jur.

Incordare si destindere

Sa incercam una dintre cele mai eficiente tehnici de relaxare, cunoscuta sub numele de incordare si destindere.

Gandeste-te la un lucru stresant care nu ti-a dat pace in ultima luna. Reconstituie-l in minte. Conecteaza-te cu emotia pe care te face sa o traiesti. Numeste-o cu voce tare. Acum, localizeaza undeva in corpul tau, senzatia de disconfort pe care ti-o creaza. Poate ca ai senzatia la nivelul gatului, in inima, in piept, in plexul solar sau in abdomen. Pune degetul sau toata mana pe acel loc. Evalueaza nivelul de stres pe care ti-l cauzeaza pe o scara de la 1 la 10.
Acum, inspira adanc si strange tare pumnul de la mana dreapta (poti sa iei mana de pe „punctul de stres”). Continua sa-ti tii respiratia. Cu pumnul strans, incordeaza-ti mana dreapta, de la incheietura la antebrat, cot, biceps…pana la umar. Ramai incordat si continua sa-ti tii respiratia pentru aproximativ zece secunde, apoi relaxeaza bratul si expira. Fa, apoi, acelasi lucru cu mana stanga: inspira adanc, strange tare pumnul de la mana stanga si incordeaza-ti bratul. Tine-ti bratul incordat si respiratia timp de aproximativ zece secunde, apoi relaxeaza bratul si expira. Scutura mana.
In continuare, fa acelasi lucru cu piciorul drept, incordandu-l pentru aproximativ zece secunde de la glezna si gamba pana la coapsa, inspirand adanc, in timp ce incordezi bine muschii. Acum, fa acelasi lucru cu piciorul stang, incordandu-l pentru aproximativ zece secunde de la glezna si gamba pana la coapsa, inspirand adanc, in timp ce incordezi bine muschii. Expira si relaxeaza-ti muschii in acelasi timp. Scutura picioarele.
Acum, inspira lent si adanc. Incordeaza-ti bratele si picioarele, tine-ti respiratia si strange abdomenul…tot aproximativ zece secunde. Ramai asa. Odihneste-te cateva secunde si lasa sangele sa-si reia circulatia normala in organism. S-ar putea chiar sa simti cum sangele se raspandeste in corp, ajungand la cap, pelvis, gat si spate. Acum inspira lent si adanc, pe nas, si ofteaza in timp ce expiri pe gura. Inspira si expira de inca trei ori, oftand in timp ce expiri. Dupa ultimul oftat, respira normal si observa pur si simplu cum se simte corpul si mintea ta.


Totul a durat mai putin de un minut. In acest minut, tensiunea pe care am indus-o organismului a facut ca tot sangele din corp sa se concentreze in regiunile repective, simuland, la nivel de substante chimice, o reactie de lupta-sau-fugi fara amenintare externa. Ne-am stresat organismul- insa numai pentru un minut.
In acest minut, ti-ai pacalit mecanismul de reactie biologica conditionata sa creada ca organismul se confrunta cu o amenintare de moment, apoi ai interpretat aceasta amenintare ca pe o provocare benefica, ceea ce a permis coprului-minte sa se destinda. In esenta, ti-ai anuntat organismul ca amenintarea a trecut. Dupa numai un minut de incordare si destindere, ti-ai readus organismul la o stare de post-stres si ai neutralizat singur toate efectele si consecintele unui moment stresant de mai lunga durata.

Relaxarea coloanei vertebrale in 8 pasi

Iti poti incepe ziua cu acest exercitiu. Fa-l acasa sau la birou. E ca si cand ai fi o minge antistres: contorsionandu-te in diverse feluri, creezi o stare de constientizare linistitoare ceea ce duce la eliberarea stresului.
In timp ce stai pe scaun cu picioarele bine infipte in podea, apleaca-ti usor capul inainte, indoindu-ti coloana pana ia forma carapacei unei testoase si ramai asa cinci secunde. Acum, fa invers, lasandu-te pe spate – si stai in aceasta pozitie cinci secunde.
Revino la pozitia normala! Stai drept. Acum, intinde mana dreapta peste abdomen si prinde coltul din stanga al scaunului pe care stai. Ramai asa cinci secunde. Vei simti cum coloana se intinde usor. Acum fa acelasi lucru cu mana stanga.
Nu uita: intinde mana atat cat simti ca poti. Daca nu ajungi sa prinzi coltul scaunului, intinde mana atat cat poti. Ramai in aceasta pozitie cinci secunde.
Revino la pozitia normala! Acum, ridica ambele brate in sus si stai asa cinci secunde. Apoi, intinde bratele spre podea, atingandu-ti genunchii cu pieptul, si stai asa cinci secunde.
Revino la pozitia normala! Ridica bratul drept in sus, apoi, usor, fara sa indoi bratul din cot, apleaca-l spre stanga, cat poti de mult, pe deasupra capului-intinde-te ca si cand ai culege un mar de deasupra partii stangi a corpului. Stai asa cinci secunde. Acum, fa acelasi lucru cu bratul stang, aplecandu-l spre dreapta, intinzandu-te atat cat poti. Revino la pozitia normala!


Repeta aceasta tehnica ori de cate ori ai nevoie si vei simti cum tensiunea din corpul si mintea ta se diminueaza.

Să înțelegem stările sufletești

Ideea de stare sufletească nu aparține domeniului psihologiei științifice, ea își are rădăcinile mai degrabă în poezie. Dar cu toate acestea e o realitate psihologică și fiecare înțelege despre ce este vorba. Dacă ne gândim bine, stările sufletești nu trimit la o realitate vagă, ci la o realitate complexă.
Stările noastre sufletești sunt mai mult decât niște gânduri sau emoții: sunt amestecul acestora. Nici o emoție nu e lipsită de gândire, nici un gând nu e complet lipsit de amintiri, nici o amintire nu există fără emoție.
Stările sufletești sunt expresia acestui mare amestec a tot ceea ce se petrece în noi și în jurul nostru.
Acest amestec este în mod evident pe cât de bogat, pe atât de complicat: impur,unic,labil, niciodată exact același. Ca valurile mării..
Stările sufletești s-ar putea defini spunând ca sunt conținuturi mentale, conștiente sau inconștiente, ce amestecă stări ale trupului, emoții subtile și gânduri automate, și care vor influența majoritatea atitudinilor noastre.
În general nu le acordăm decât o mica atenție și nici nu le consacrăm eforturi, fie ca să le înțelegem, fie ca să le cerem să se pună în slujba noastră.
Din fericre, ele fac acest lucru singure, de la sine:rolul și influența lor asupra a ceea ce facem sunt imense.
Christophe Andre

Deceptia

Deceptia este tipica pentru o stare sufleteasca. Ea se intemeiaza pe amintirea unei increderi acordate, care ar fi trebuit sa fie placuta, dar care este contaminata de ceea ce a pricinuit deceptia(de obicei tradare). Atunci,dupa amaraciune, urmeaza tulburarea: deceptia nu este doar o suferinta emotionala, ci si o repunere in discutie a viziunii noastre asupra lumii.
Am avut incredere, dar acest lucru nu mai este posibil.
In mod ciudat,deceptia se termina adesea cu un gust dulce-amar: pentru ca, intr-un anume fel, este o satisfactie dureroasa, o certitudine, iar certitudinile ne satisfac mai mult decat indoielile.
Deceptia este o stare sufleteasca care ne provoaca o durere mai intai violenta, in care emotiile inving gandurile, apoi trenanta, atunci cand muscatura acestor emotii lasa locul unor viziuni triste asupra lumii.
Christophe Andre

Culpabilitatea

Este o stare sufleteasca pasionala si complexa. Un apropiat ne cere ajutorul, il refuzam pentru ca acesta ne complica viata si pentru ca nu pare atat de important. Refuzul nostru este acceptat fara comentarii. Se vede clar ca l-am contrariat, poate ca l-am suparat. Dar stim ca nu e chiar o grozavie, ca celalalt se poate descurca si altfel. Doar daca nu cumva…Scurta schimbare a aprins starile sufletesti de culpabilitate.
Ne intrebam daca am facut bine refuzand. Daca acest refuz nu este cumva in dezacord cu valorile noastre. Suntem tristi pentru ca avem sentimentul de a-l fi facut sa sufere, de a fi deteriorat o legatura importanta pentru noi. Deceptie de sine, de a nu fi fost disponibil, mai serviabil.Apoi agasare ca urmare a faptului ca nu putem fi mai egoisti: In definitiv, la naiba! Iritatia impotriva celui care a venit sa ne ceara chestia asta: inainte, eram linistiti, noi n-am cerut nimic! Apoi revenirea remuscarilor: dorinta de a da inapoi si de a spune da, ca sa nu ne mai simtim atat de prost cum ne simtim acum.
Deodata, sentimentul de oboseala pricinuit de nevoia de a face toate aceste alegeri, de a lua toate aceste decizii. O mica rabufnire de neliniste: si daca eu insumi as avea nevoie, intr-o zi, sa cer ajutorul si mi s-ar spune nu? Si daca as fi la ananghie si nu m-ar ajuta nimeni? Dupa o vreme suntem satui pana in gat de toate aceste ruminatii, incercam sa trecem la altceva.
Sa fim seriosi…Doar nu crezi ca starile tale sufletesti vor inceta cat ai bate din palme, doar pentru ca asa ai hotarat?!
Nu, nu se vor opri in felul acesta. Mai cu seama culpabilitatea, care joaca un rol important in psihismul nostru: acela de a ne constrange sa reexaminam anumite decizii daunatoare celorlalti. Culpabilitatea interpeleaza constiinta noastra morala si ne forteaza sa reflectam: Aceasta suferinta pe care (poate)am declansat-o putea fi oare evitata? Si in ce fel?
Prea putina culpabilitate face din noi niste egocentrici. Dar prea multa culpabilitate ne face sa devenim bolnavicios de sensibili.
Christophe Andre

Rușinea: – mlaștina sufletului


Rusinea este acel sentiment de fierbinteala care face ravagii in interiorul nostru, facandu-ne sa ne simtim mici, plini de defecte si insuficient de buni.
Rusinea este sentimentul incredibil de dureros sau experienta convingerii ca avem un defect care ne face nedemni sa fim iubiti si sa ne integram profund intr-o comunitate, spune Brene Brown, New York:2007.
Rusinea alunga pretuirea de sine, convingandu-ne ca asumarea povestii noastre ii va face pe ceilalti sa gandeasca urat despre noi. Ea este strans legata de teama. Noi ne temem ca oamenii nu ne vor mai placea daca vor sti adevarul legat de noi, de trecutul nostru, de convingerile noastre, de dificultatile prin care trecem, si poate nu iti vine sa crezi, dar uneori ne este la fel de greu sa ne asumam calitatile pozitive, nu doar defectele.
Credem ca rusinea o simt doar aceia care au trecut prin traume teribile, dar acest lucru nu este adevarat. Toata lumea experimenteaza acest sentiment, desi pare sa se ascunda in cele mai intunecate cotloane ale subconstientului nostru, realitatea este ca rusinea afecteaza imaginile noastre cele mai familiare, inclusiv cele legate de infatisarea corporala, familie, copii, bani, munca, dependente, sex, etc. A fi rusinat inseamna a fi om.
A vorbi despre dificultatile prin care trecem nu e un lucru usor, iar cei care doresc sa aiba o imagine „nepatata” , nu mai sunt inclinati sa spuna vreodata adevarul. De aceea, rusinea ii iubeste cel mai mult pe perfectionisti, pe care ii reduce la tacere.
Vestea buna este ca de vreme ce toti oamenii sufera de rusine, toata lumea este capabila sa isi dezvolte o flexibilitate in fata acestei emotii. Aceasta virtute este capacitatea de a recunoaste rusinea, de a ne confrunta cu ea intr-o maniera constructiva, pastrandu-ne pretuirea de sine si autenticitatea, si de a ne dezvolta in ultima instanta curajul si compasiunea.
Primul lucru pe care trebuie sa il intelegem despre rusine, este ca, cu cat vorbim mai putin despre acest sentiment, cu atat el se intensifica mai mult.
Rusinea are nevoie de trei lucruri pentru a scapa de sub control: de secret, de tacere si de judecata critica. Atunci cand traim o experienta rusinoasa, iar apoi o ascundem, ea nu face decat sa se infecteze si sa puroieze. In final, ajunge sa ne consume de tot. De aceea, vrem nu vrem, trebuie sa ne impartasim experienta.
Rusinea este un sentiment care apare intre oameni si care se vindeca intre oameni. Daca putem gasi pe cineva care si-a castigat dreptul de a ne asculta povestea, trebuie neaparat sa i-o spunem.
Rusinea isi pierde mult din putere atunci cand e descrisa in cuvinte.

Rusine versus vinovatie

Rusinea este un sentiment interior de a fi complet minimalizat sau insuficient ca persoana. Este sinele judecand sinele. Un moment de rusine poate fi o umilinta ata de dureroasa sau o indignare atat de profunda, incat cineva poate simti ca i-a fost rapita demnitatea sau ca a fost expus ca fiind, esentialmente, neadecvat, rau sau vrednic de respingere. Un sentiment persuasiv de rusine este premisa neintrerupta ca persoana este in esenta, rea, neadaptata, defecta, nedemna sau neacceptata pe deplin ca fiinta umana.
Vina este un sentiment mai matur din punct de vedere al dezvoltarii, desi mai dureros, de regret pe care il are cineva cu privire la comportamentul care a incalcat o valoare personala. Sentimentul de vinovatie nu se reflecta direct asupra identitatii personale, nici nu minimalizeaza sentimentul propriei valori. Provine dintr-o constiinta si un set de valori integrate. Este oglindirea sinelui in dezvoltare.
In timp ce vinovatia este un sentiment dureros de regret si responsabilitate pentru propriile actiuni, rusinea este un sentiment dureros despre sine insasi ca persoana. Posibilitatea de a repara pare blocata pentru persoana rusinoasa, deoarece rusinea este o chestiune de identitate, nu o infractiune comportamentala ca si in cazul vinovatiei. Nu exista nimic de invatat de pe urma ei si nici un fel de evolutie nu este deschisa de pe urma experientei, deoarece ea doar confirma sentimentele negative ale persoanei fata de ea insasi.