Gestionarea creierului

Ca persoane responsabile, noi putem sa ne gestionam creierul si sa ne controlam rezultatele.


Cuvantul”minte” se refera la „minte, dispozitie, ratiune, practica, intelegere, gandire,judecata.” Cei mai multi oameni par sa gandeasca si sa actioneze ca si cum ar avea control asupra propriei minti. Bandler scria in 1985:

„Foarte multi oameni nu isi folosesc in mod activ si deliberat propriul creier. Creierul uman este asemenea unui mecanism la care nu exista butonul „oprit”. Daca nu ii dam ceva de facut, merge in gol la nesfarsit, pana se plictiseste. Daca introducem un om intr-un bazin de privare senzoriala, el va incepe sa genereze experiente interne. Daca nu are ceva de facut, creierul vostru va incepe in cele din urma sa faca ceva, fara sa ii pese ce. Voua poate ca va pasa, dar lui nu-i pasa…

Vreau sa descoperiti cum puteti sa va schimbati propriile experiente si sa controlati intr-o anumita masura procesele care se petrec in creierul vostru. Cei mai multi oameni sunt prizonieri ai propriului creier. E ca si cum ar fi legati cu lanturi de ultimul scaun al unui autobuz pe care il conduce altcineva. Vreau sa invatati cum sa conduceti propriul autobuz.Daca nu ii oferiti creierului o directie in care sa mearga, fie va merge la intamplare si de unul singur, fie alti oameni vor gasi o modalitate in care sa-l conduca in locul vostru – si s-ar putea ca acei oameni sa nu fie intotdeauna preocupati de binele vostru. Chiar daca ii preocupa, s-ar putea sa nu stie ce este bine pentru voi!”
L. Michael Hall
Manual de utilizare a creierului.

A termina o treaba linisteste

Automatismele noastre spre negativ pot avea si o alta origine: cea a unui mijloc indirect al memoriei ca in renumitul „efect Zeigarnik”, un clasic al psihologiei experimentale. Este vorba despre tendinta pe care o avem de a ne aminti mai bine(dar si de a rumina mai mult) o actiune sau o sarcina, daca aceasta a fost intrerupta.
Zeigarnik afirma ca mica tensiune indusa prin faptul de a mai avea niste „lucruri de facut” este domolita de terminarea lor, ceea ce faciliteaza uitarea lor constienta(si nicidecum inconstienta; de exemplu, succesele noastre ne servesc ca sa construim o retea de amintiri inconstiente pozitive care ne vor servi din nou mai tarziu. Pe cand faptul de a nu putea termina ceva ce trebuie intreprins este mai bine memorat, desigur, pentru ca tensiunea „lucrurilor ramase de facut” nu este domolita: acest fapt asociaza amintirea cu o emotie negativa care faciliteaza recursul la constiinta.
In ceea ce priveste viata noastra moderna, ne putem, de altfel, intreba daca multiplicarea la infinit a intreruperilor, solicitarilor, stimularilor, daca fragmentarea extrema a ocupatiilor si a activitatilor noastre, daca toate acestea nu produc in realitate o gigantica succesiune de intreruperi si de frustrari, de care nici macar nu suntem constienti, dar care fac sa se reverse asupra noastra aceste stari sufletesti negative care ne apasa atat de mult…

Exista un pret pe care il platim pentru slabiciunile noastre

Mai devreme sau mai tarziu suportam consecintele fricilor nerezolvate, neputintelor noastre, ale neincrederii in noi insine. Faptul ca asteptam de la ceilalti ceea ce ar trebui sa vina de la noi nu ramane fara urmari. Suportam rezultatele lenei de a gandi, lipsei de actiune, neperseverentei.
Pretul este suferinta.
O suferinta, cel mai adesea ascunsa, ce se poate intinde pe durata intregii vieti, daca nu reconsideram ceea ce stim si nu asezam lucrurile intr-o noua forma.
O suferinta pe care o putem utiliza in folosul nostru sau care, dimpotriva, se poate constitui in laitmotivul vietii noastre. Poate fi o parghie in devenirea noastra si implinirea potentialului latent.
Aspectul fizic de adult nu inseamna ca si ceea ce se afla inauntru este tot adult. Sub infatisarea adultului se pot afla trairile, fricile, emotiile copilului. Maturizarea fizica nu aduce cu ea in mod obligatoriu si maturizarea psihologica.
Iti propun sa incepi sa iti vindeci ranile si sa te adaptezi mecanismelor de aparare la situatiile prezente. Renunta la recrearea acelor situatii de viata care inseamna blocaje, ancore, care te tin in umbra a ceea ce ai putea fi.
Asuma-ti viata. Renunta la autosabotare si reactioneaza adecvat in momentul prezent.