Gestionarea creierului

Ca persoane responsabile, noi putem sa ne gestionam creierul si sa ne controlam rezultatele.


Cuvantul”minte” se refera la „minte, dispozitie, ratiune, practica, intelegere, gandire,judecata.” Cei mai multi oameni par sa gandeasca si sa actioneze ca si cum ar avea control asupra propriei minti. Bandler scria in 1985:

„Foarte multi oameni nu isi folosesc in mod activ si deliberat propriul creier. Creierul uman este asemenea unui mecanism la care nu exista butonul „oprit”. Daca nu ii dam ceva de facut, merge in gol la nesfarsit, pana se plictiseste. Daca introducem un om intr-un bazin de privare senzoriala, el va incepe sa genereze experiente interne. Daca nu are ceva de facut, creierul vostru va incepe in cele din urma sa faca ceva, fara sa ii pese ce. Voua poate ca va pasa, dar lui nu-i pasa…

Vreau sa descoperiti cum puteti sa va schimbati propriile experiente si sa controlati intr-o anumita masura procesele care se petrec in creierul vostru. Cei mai multi oameni sunt prizonieri ai propriului creier. E ca si cum ar fi legati cu lanturi de ultimul scaun al unui autobuz pe care il conduce altcineva. Vreau sa invatati cum sa conduceti propriul autobuz.Daca nu ii oferiti creierului o directie in care sa mearga, fie va merge la intamplare si de unul singur, fie alti oameni vor gasi o modalitate in care sa-l conduca in locul vostru – si s-ar putea ca acei oameni sa nu fie intotdeauna preocupati de binele vostru. Chiar daca ii preocupa, s-ar putea sa nu stie ce este bine pentru voi!”
L. Michael Hall
Manual de utilizare a creierului.

A termina o treaba linisteste

Automatismele noastre spre negativ pot avea si o alta origine: cea a unui mijloc indirect al memoriei ca in renumitul „efect Zeigarnik”, un clasic al psihologiei experimentale. Este vorba despre tendinta pe care o avem de a ne aminti mai bine(dar si de a rumina mai mult) o actiune sau o sarcina, daca aceasta a fost intrerupta.
Zeigarnik afirma ca mica tensiune indusa prin faptul de a mai avea niste „lucruri de facut” este domolita de terminarea lor, ceea ce faciliteaza uitarea lor constienta(si nicidecum inconstienta; de exemplu, succesele noastre ne servesc ca sa construim o retea de amintiri inconstiente pozitive care ne vor servi din nou mai tarziu. Pe cand faptul de a nu putea termina ceva ce trebuie intreprins este mai bine memorat, desigur, pentru ca tensiunea „lucrurilor ramase de facut” nu este domolita: acest fapt asociaza amintirea cu o emotie negativa care faciliteaza recursul la constiinta.
In ceea ce priveste viata noastra moderna, ne putem, de altfel, intreba daca multiplicarea la infinit a intreruperilor, solicitarilor, stimularilor, daca fragmentarea extrema a ocupatiilor si a activitatilor noastre, daca toate acestea nu produc in realitate o gigantica succesiune de intreruperi si de frustrari, de care nici macar nu suntem constienti, dar care fac sa se reverse asupra noastra aceste stari sufletesti negative care ne apasa atat de mult…

Există un preț, pe care îl plătim pentru slăbiciunile noastre

Mai devreme sau mai târziu suportăm consecințele fricilor nerezolvate, neputințelor noastre, ale neîncrederii în noi înșine. Faptul că așteptăm de la ceilalți ceea ce ar trebui să vină de la noi nu rămâne fără urmări. Suportăm rezultatele lenei de a gândi, lipsei de acțiune, neperseverenței.
Prețul este suferința.
O suferință, cel mai adesea ascunsă, ce se poate întinde pe durata întregii vieți, dacă nu reconsiderăm ceea ce știm și nu așezăm lucrurile într-o nouă formă.
O suferință pe care o putem utiliza în folosul nostru sau care, dimpotrivă, se poate constitui in laitmotivul vieții noastre. Poate fi o pârghie în devenirea noastră și împlinirea potențialului latent.
Aspectul fizic de adult nu înseamnă ca și ceea ce se află înăuntru este tot adult. Sub înfățișarea adultului se pot afla trăirile, fricile, emoțiile copilului. Maturizarea fizică nu aduce cu ea în mod obligatoriu și maturizarea psihologică.
Iți propun să începi să iți vindeci rănile și să te adaptezi mecanismelor de apărare la situațiile prezente. Renunță la recrearea acelor situații de viață care înseamnă blocaje, ancore, care te țin în umbra a ceea ce ai putea fi.
Asumă-ți viața. Renunță la autosabotare și reacționează adecvat în momentul prezent.