Suferinta umana este universala


Multora dintre oamenii pe care ii intalnim in viata noastra de zi cu zi pare ca le merge din plin. Par a fi fericiti. Par a fi satisfacuti de viata pe care o traiesc. Probabil ti s-a intamplat si tie sa iesi pe strada, intr-una din zilele tale foarte proaste si privind in jur sa te gandesti: „De ce nu pot fi si eu la fel de fericit ca toti ceilalti? Uite, ei nu sufera de atata timp de panica (sau depresie, sau abuz de substante). Ei nu se simt de parca capul lor ar fi invaluit tot timpul intr-o ceata deasa. Ei nu sufera asa cum sufar eu. De ce nu pot fi si eu ca ei?”
Iata secretul: si ei sufera si esti asemenea lor. Cu totii ne confruntam cu durerea. Toate fiintele umane care traiesc suficient de mult timp se confrunta cu sentimentul devastator al pierderii cuiva drag. Fiecare om a simtit sau va simti candva durerea fizica. Toata lumea a simtit tristete, rusine,teama si pierdere. Avem cu totii amintiri care sunt stanjenitoare, umilitoare sau rusinoase. Suntem cu totii purtatorii unor secrete dureroase. Suntem inclinati sa afisam fete stralucitoare si zambitoare, pretinzand ca totul este in regula si ca viata noastra merge foarte bine. Adevarul este insa ca nu e si nici nu poate fi asa. A fi om, inseamna sa simti durerea in moduri care sunt mai mult generalizate decat ceea ce ar putea simti orice alta fiinta de pe aceasta planeta.

Lupta impotriva suferintei

„Cea mai rea boala a oamenilor provine de la modul in care au luptat cu suferintele”, spunea Nitzsche iar Montaigne scria:”Nici de durere nu trebuie totdeauna fugit, nici desfatarea mereu urmarita”.
Fata de starile noastre sufletesti de suferinta trebuie sa avem o atitudine ecologica: asemenea unui gradinar sau agricultor care evita erbicidele si ingrasamintele chimice, care vor intoxica pamantul si vor agrava mai tarziu situatia, trebuie sa privilegiem munca pe termen lung si sa evitam solutiile artificiale (alcoolul, drogurile si uneori substante psihotrope daca nu sunt necesare).
In fata suferintei, trebuie sa ne gandim la durata ei posibila:intreaga noastra viata! si la mize: starea noastra de bine,luciditatea noastra, libertatea noastra.
Vom vedea ca totul incepe prin acceptare.
Asa cum nu putem parasi un loc in care nu am acceptat niciodata sa ajungem, tot asa nu ne putem indeparta de o suferinta careia nu i-am acceptat existenta. Este vorba de a pleca neincetat de la ceea ce este, nu de la ceea ce ar trebui sa fie. Nu de la fraza „nu ar trebui sa sufar atat de mult,de ce,de ce?”, ci de la „aceasta suferinta este aici, trebuie sa o accept, apoi sa actionez ca sa o limitez, sa o diluez, sa o dizolv in viata mea.Dar pentru asta trebuie sa reincep sa traiesc si sa nu raman blocat asupra ei”.
Sa privim in jurul nostru si sa ne punem in miscare!
Christophe Andre