Ostilitatea invatata ca strategie de control


Foarte multi clienti tratati pentru tulburari depresive afirma faptul ca traiesc adesea si sentimente de ostilitate, iritabilitate, si chiar crize de manie.Ostilitatea si mania, daca nu sunt bine controlate, pot avea drept consecinta producerea unor acte auto- si heteroagresive, precum si accentuarea depresiei. Aceasta accentuare apare mai ales atunci cand clientii incearca sentimente de jena si culpabilitate, atunci cand au agresat persoane apropiate.

Potter-Efron, considera ca mania reprezinta un raspuns invatat, menit sa-i controleze pe ceilalti si care apare in familiile disfunctionale.
In acelasi timp reprezinta un fenomen invatat, modelat si o maniera negativa de a atrage atentia celorlalti asupra persoanei in cauza. Aceasta stare afectiva confera subiectului putere asupra celorlalti, o imagine de sine, de persoana de temut, distanta emotionala care permite evitarea intimitatii, precum si a altor sentimente considerate amenintatoare, care exprima vulnerabilitatea. Mania poate reprezenta un mecanism de aparare impotriva tristetii( OConnor,2001)

Mania- uratenia chipului si sufletului

Nu exista o infatisare mai tulbure decat a celui manios. Mania a uratit cele mai frumoase chipuri, transforma cele mai calme priviri in unele furioase, orice farmec il paraseste pe omul manios. Venele se umfla, pieptul este zguduit de o respiratie deasa, izbucnirea salbatica a glasului va face gatul sa se intinda, articulatiile sunt tremuratoare, mainile agitate si apare un neastampar al intregului corp.
Cum crezi ca este in interior sufletul a carui imagine exterioara este atat de urata? Cu mult mai groaznica decat exteriorul, mai violenta, mai incordata, pornirea agresiva, gata sa izbucneasca. Asa cum este infatisarea dusmanilor sau a fiarelor ude de sangele celor ucisi sau cand merg sa ucida, asa sa ne inchipuim mania.
Sextius spunea ca unor persoane manioase le-a folosit sa se priveasca in oglinda. Le-a ravasit o asemenea schimbare, ca si cum, trezite la realitate, nu s-ar mai fi recunoscut. Si cat de putin din adevarata uratenie reflecta imaginea in oglinda!
Daca sufletul s-ar putea arata si daca si-ar reflecta imaginea in ceva, ne-am tulbura cand l-am privi negru si murdar, fierband, diform si umflat. Si acum ii este mare uratenia, iesind la suprafata prin oase si carne, dar ce ar fi daca s-ar arata gol?