Anxietatea, la fel ca și stresul, poate fi prietenul nostru, iar nu inamicul nostru. Mult prea adesea devenim anxioși în legătură cu faptul că suntem anxioși. Ne temem să ne fie teamă, iar după un timp, e greu să mai știm care este adevărata problemă: motivul din cauza căruia am început să devenim anxioși, sau anxietatea că suntem anxioși. Eu aș numi-o intoleranța la frică. O metaforă eficientă în acest sens, este cea a indicatorului de nivel redus de combustibil al mașinii. Atunci când se aprinde indicatorul de benzină, ni se amintește că nivelul acesteia este scăzut și că trebuie să realimentăm rezervorul. La fel, devenim anxioși atunci când trebuie să fim atenți la ceva, altfel vom rămâne fără benzină. Avem nevoie de îngrijorare ca să ne menținem în siguranță și productivi, pentru a funcționa cu toți cilindrii. Noi nu putem scăpa de frică: datorită fricii, specia umană a supraviețuit, de la începuturi, până azi. Gândește-te la următoarele: Dacă nu ne-am îngrijora, am putea să traversăm oricând strada, riscând să fim loviți de o mașină. Dacă nu am fi anxioși cu privire la performanța noastră la locul de muncă, am putea să ne relaxăm prea tare și astfel nu am fi bine pregătiți pentru o prezentare importantă, sau pentru o ședință. Dacă nu am fi anxioși să ne luăm măsuri de siguranță atunci când conducem mașina sau mergem cu bicicleta, nu am fi suficient de prudenți, astfel încât să evităm accidentele. Cred că ai prins ideea. Deci, anxietatea poate fi motivatoare intre anumite limite, și ne asigură securitatea și succesul. Gândurile iritante și catastrofizante, ne trag în jos în loc să ne ridice, atunci când anxietatea ne controlează mintea, în loc noi să ne conducem propria minte.
Gândește-te la ceva ce te neliniștește. Banii? Responsabilitatea de a fi părinte? Vorbitul în public? Indiferent de cauză, puterea anxietății provine în mare măsură din anticiparea unui eveniment sau a unei experiențe care nu s-a întâmplat încă. Avem tendința să supraestimam un potențial pericol și să subestimăm capacitatea noastră de a gestiona ceea ce va veni. Anxietatea este anticipativă. Este alimentata de teama de necunoscut și de convingerea că nu avem nici un control asupra unei nenorociri iminente. Ne imaginăm scenarii apocaliptice. Anxietatea te face să simți o mie de „fluturi în stomac”, dar nu este imposibil de stăpânit. Să începem prin a recunoaște că, în esență, noi suntem cei care poftim anxietatea în viața noastră atunci când lăsăm mintea să-și imagineze ce e mai rău despre viitor. Moartea este cea mai comună experiență generatoare de anxietate care ne bântuie gândurile. Una din cele mai bune metode de apărare pe care le cunosc e să încerci să rămâi în prezent. E uimitor cum cinci minute de conștientizare a prezentului te pot elibera de germenul anxietății. Există doua variabile în această ecuație: ceea ce nu știi (incertitudine) și ceea ce nu poți controla (neputința). De obicei, combinația produce efecte în lanț: cu cat te simți mai nesigur, cu atât te simți mai neputincios. Sentimentul de neputință este debilitant dar cu toate acestea, dacă reușești să influențezi una din variabile, astfel încât s-o aduci aproape de zero, poți reduce semnificativ coeficientul de anxietate. În general, atunci când senzația de anxietate iși pierde din putere, nu numai că te simți mai bine, dar ești mai pregătit să faci față vieții. Dacă te resemnezi, însă, vei fi probabil mai puțin anxios. Tot astfel, dacă te simți nesigur, dar puternic înseamnă să fii conștient de abilitatea ta de a gestiona orice situație în care te-ai putea trezi, ceea ce face ca anxietatea să dispară. Dacă anxietatea este protagonistul din filmul vieții tale, ai 60% șanse ca depresia să joace rolul eroinei sau al unui personaj secundar. Din punctul meu de vedere, depresia este un soi de cascador care înfruntă pericolele în jurul nostru. Când ne abandonam tristeții, nu mai suferim. Anxietatea se hrănește cu temerile noastre de a nu fi în stare să depășim greutățile pe care viața ni le scoate în cale, dar există o anumita siguranță în a fi deprimat sau trist sau dezamăgit de viață. Când ești deprimat, nu ai așteptări mari și cu siguranță nu iți asumi nici un fel de riscuri. Dacă anxietatea este teama de incertitudine și necunoscut, depresia este la fel de previzibilă ca o haină veche care miroase la fel de fiecare dată când o scoți din dulap. Și, cu toate ca s-ar putea să nu fie potrivită pentru rolul pe care îl joci azi, rămâne la fel de confortabilă. Când viața iți dă motive să te simți neliniștit, este reconfortant să te retragi într-un loc unde nu există așteptări mari. Poți, de asemenea, să încerci să te transpui într-un univers familiar consumând ceva. Când au o senzație de anxietate, mulți oameni au un disconfort la nivelul stomacului („așa-zișii fluturași”) sau greață în cel „de-al doilea creier”, cum mai este numit uneori tractul gastrointestinal. De fapt, majoritatea neuro-transmițătorilor (cei care reglează starea de spirit) sunt produși în sistemul digestiv. Peste 95% din cantitatea de serotonină (hormonul fericirii) este produsă și depozitată în intestine. Astăzi există o mulțime de medicamente împotriva anxietății și depresiei pe care medicii le prescriu într-un număr alarmant de mare. Nu mă înțelegeți greșit: pentru unii, ele sunt salvatoare, dar pot provoca și reacții adverse, de la dependență la agravarea simptomelor. Mai există și varianta automedicației, în care povara anxietății este alinată prin tratamente care merg de la alcool până la dulciuri. Cofeina, alcoolul, zahărul mai degrabă exacerbează decât ameliorează simptomele. Ai grija, așadar, la ce consumi, deoarece iți poate influența pozitiv sau negativ reacțiile.
Voi v-ați exagerat prea mult temerile. Priviți-le în față și veți constata că ele devin mai mici. Până acum, nu le-ați privit niciodată direct; tot ce ați făcut a fost să luptați cu ele. V-ați creat ziduri de protecție împotriva lor, dar nu le-ați privit în față. În fond, nu aveți de ce să vă temeți. Singurul lucru de care aveți nevoie este ceva mai multa luciditate. Indiferent ce temeri ați avea, rețineți-le, priviți-le direct, așa cum procedează omul de știință cu obiectul lui de studiu. Veți fi uimiți să constatați că fricile voastre vor începe să se topească, la fel ca înghețata. În clipa în care examinarea va fi completă, ele vor dispărea în totalitate. Când frica dispare și rămâne libertatea, bucuria e atât de mare încât cuvintele nu o pot exprima. Când este acceptată, teama se transformă în libertate. Când este respinsă, negată, condamnată, ea se transformă în vinovăție. Omul care trăiește cu teama, tremură tot timpul în sinea lui. El se află tot timpul pe punctul de a înnebuni, căci viața este mare, iar el atât de mic…Există atâtea tipuri de teamă. Ați putea face o listă… Veți fi surprinși cât de multe tipuri de teamă există, și totuși, sunteți în viață! Există nenumărate tipuri de viruși, infecții, boli, pericole, răpiri, teroriști…iar noi suntem atât de fragili. Cum sa nu ți se pară întunecată viața? Renunțați la frică! Ea v-a fost indusa de familie, de societate, de mas media…. Renunțați acum în mod conștient la frică. Maturizați-vă, iar viața voastră va deveni din ce in ce mai puternică.
Cred că ți-ai dat seama că frământările tale sunt niște bariere. Acum trebuie să faci față nemulțumirii tale în raport cu condițiile de viață; față de relațiile cu soțul sau soția, prietenii tăi, familia ta; cu privire la ceea ce simți la locul de muncă, sub aspect financiar și…multe altele. Trebuie să îți dai seama că această insatisfacție este un mesaj al eului tău superior care îți semnalizează că ai putea proceda mai bine; care îți atrage atenția că te încătușezi și îți faci probleme pentru fleacuri, că îți consumi energia afundându-te și mai mult în problemele care te frământă. Toata nemulțumirea ce te copleșește, toate neliniștile pe care le trăiești, trebuie să te determine să admiți că îți pierzi vremea. Concentrându-te asupra aspectului negativ, asupra grijilor, preocupărilor, necazurilor, te tensionezi și îți înalți bariere și mai mari. De altfel, nu numai că ai generat aceste bariere prin atitudinea ta, dar acum ai ales să te întrebi cum să le eviți, ceea ce te duce într-un cerc vicios iar obstacolele devin și mai serioase.
Primul pas Cum să dezamorsezi această situație? Ei bine, începând să privești partea bună a lucrurilor. Trebuie să recunoști că dacă ești în stare să creezi asemenea bariere, obstacole, doar cu puterea gândului tău, vei fi în măsură să atingi culmi uluitoare dacă vei gândi pozitiv. Ca să se întâmple așa, ai obligația de a face un prim pas, pentru că acesta este decisiv. Trebuie să îți amintești mereu acest lucru, oricare ar fi stadiul neliniștii tale. Pentru ce? Explicația e simplă. Cea mai importantă particularitate a anxietății este de a te paraliza. Este deci esențial când ea se manifestă, să te miști fizic. E de ajuns să te ridici, să faci câțiva pași, poate chiar câteva mișcări de gimnastică. Aceasta acțiune poate să îți pară lipsită de însemnătate, dar reține că neliniștea acționează și asupra corpului (emoțiile le simțim in corp) și trebuie să înlături această piedică ce te țintește locului. Cât timp stai acolo și nu faci nimic, nu poți ieși din hora nebunească a gândurilor negative. Respiră adânc de câteva ori, ca sa eliberezi toxinele care îți înlănțuie trupul. Respirând în felul acesta, vei da voie plămânilor să se oxigeneze, ceea ce va contracara primul efect al anxietății și anume de a te sufoca. Când îți faci griji, respirația ta devine superficială și ai impresia ca nu ai aer. Respirațiile adânci îți dau posibilitatea de a trimite oxigen creierului tău și în mod automat, în câteva secunde panica se diminuează. În momentul acela îți este mult mai ușor să îți controlezi reacțiile. Îndată ce ai reușit să rupi acest cerc vicios, respirând și mișcându-te, e mai ușor să treci la etapa următoare. E important să știi că această atitudine e normală, că nu ești mai laș sau mai prost decât alții având acest gen de reacție și că e necesar să ieși din această stare cât mai repede.
A doua etapa Constăîn a recunoaște că aceste obstacole reprezintă creația ta, că ele au o latură bună, aceea a te face sa conștientizezi amploarea puterii tale. Din momentul în care ai acceptat această idee, vei constata că piedicile dispar încetul cu încetul, iar acolo unde nu vedeai decât probleme, se vor contura rezolvări. Trebuie sa îți dai seama că neliniștea este simptomul evident al unei temeri tainice, care se ascunde în străfundul subconștientului tău, o spaimă care poate lua forme diverse: teama de succes, de fericire, de reușită, de nereușită, de gelozie etc. Mai cu seamă, o spaimă tainică provenind de cele mai multe ori din educația noastră. Străduiește-te să demaști și să înțelegi proveniența temerilor tale. Apoi, gândește-te câteva clipe: e oare normal să creezi o întreagă poveste – o dramă – pornind de la o greșeală neînsemnată, făcând din țânțar armăsar? Cu toate aceste, așa se întâmplă de multe ori… Reamintește-ți că neliniștea și grijile, preocupările sunt operele minții tale, o manifestare a forței tale psihice, dar ele pot acționa și într-un mod pozitiv, astfel încât să nu mai constituie o povară pe care să o înduri, ci mai curând să fie un instrument care să te slujească. Trebuie să știi că atunci când începi să pui în practică gândirea pozitivă, rezultatele nu sunt întotdeauna spectaculoase sau imediate, pentru că gândurile negative nu vor ceda așa ușor cum ai dori. Numai dacă încetezi de a gândi negativ, aceste gânduri vor pieri de moarte bună, din cauza că nu au mai fost alimentate.
