Furia

Furia este un sentiment puternic de disconfort, neplacere si antagonism. Ca sinonime: suparare, manie, iritare, ciuda, indignare, un mijloc de a-ti revarsa mania, o stare emotionala intensa indusa de disconfort, neplacere.
Persoanele care se infurie usor, experimenteaza in mod specific un distres considerabil sau o deteriorare semnificativa in relatiile lor sociale sau a muncii, a activitatilor casnice sau a activitatii de invatare ca scolar/ sudent.
Cel mai adesea, sentimentele de furie cauzeaza mai mult distres decat anxietatea sau depresia. Nivelurile ridicate de furie conduc adesea la abilitati de rezolvare a problemelor deficitare, luarea de decizii in mod impulsiv si la actiuni prostesti.
Furia ne face sa percepem mai greu sentimentele si gandurile celorlalti.
Oamenii cu o problema sau o tulburare a furiei adesea sunt reticenti in a cere ajutorul sau a admite ca au o problema.

Este furia controlabila?

Putem sa ne stapanim furia sau ea se declanseaza voluntar? Cu siguranta avem senzatia ca furia ne scapa de sub control. Odata ce a pus stapanire pe corpul nostru, nu putem rasuci un buton din cap, dupa care sa devenim perfect calmi si rationali. Dar Seneca spunea ca exista un moment, chiar la inceputul momentului emotional, cand avem de ales. Furia este starnita de o judecata pe care o emitem asupra unei situatii. Seneca sunea ca judecata este, in mod tipic, una de genul „Am fost ranit de cineva, se cuvine sa ma razbun”.Este posibil ca aceasta judecata sa fi devenit o obisnuinta adanc inradacinata, astfel incat sa nu fim constienti de faptul ca este o judecata, si nu un obiectiv.
Seneca sugereaza tehnici de stapanire a furiei pe termen scurt si pe termen lung. Printre punctele fixe pe termen scurt, in primul rand, afla care iti sunt factorii declansatori, sa vedem ce anume ne provoaca in mod deosebit… Nu toti oamenii sunt raniti in aceleasi puncte; asa ca trebuie sa stii ce parte din tine este slaba, astfel incat sa iti poti oferi mai multa protectie.
In al doilea rand, atunci cand simti ca se lasa ceata rosie, ia-ti un time-out – un rastimp de odihna, dupa cum se exprima specialistii in controlul furiei: „Cel mai tare leac al furiei este sa astepti”, scrie Seneca, „astfel incat furia initial ape care o starneste poate sa se stinga, iar ceata care intuneca mintea poate sa se risipeasca”.
In al treilea rand, incearca sa zambesti, in loc sa te incrunti : ” Expresia fetei sa ne fie relaxata, glasul mai domol, pasii cat mai masurati; putin cate putin, trasaturile exterioare le modeleaza pe cele dinlauntru„.

Furia interiorizata

Cercetatorii care au studiat reactiile la stres au descoperit ca furia reprimata este sentimentul cu efectul cel mai distructiv asupra sanatatii. De asemenea, furia se pare ca este acea emotie care dauneaza cel mai mult inimii.
Intr-un experiment realizat in momentul in care pacientii povesteau incidentele care i-au infuriat, pomparea sangelui din inima scadea cam cu cinci procente.
Unii dintre pacienti au manifestat chiar o scadere cu sapte procente sau mai mult, ceea ce cardiologii considera ca ar fi un semn de ischemie miocardica, o scadere periculoasa a circulatiei sangvine la nivelul inimii pregatind terenul pentru un infarct miocardic.

Furia se naste din rani afective

Putem evoca mereu faptul ca timpul vindeca, gandindu-ne ca furia se va estompa de la sine. Exista totusi o furie care se naste din rani afective de demult. Acestea nu se cicatrizeaza cu timpul, iar emotiile asociate ei persista chiar daca nu le resimtim, chiar daca le negam sau le refulam. In orice caz, acest tip de furie duce la blocaje care sunt mascate de tulburari afective si psihosomatizari. E evident ca aceasta energie importanta trebuie sa-si gaseasca o cale de evacuare. Daca unii oameni isi interzic sa-si exprime furia pentru a se elibera de ea, atunci nu le mai ramane decat sa-si indrepte aceasta forta energica impotriva lor, prin comportamente autodistrugatoare. Altfel spus imi indrept gandurile si comportamentele spre mine insumi: Imi fac mie insumi ceea ce as vrea sa-i fac altcuiva. Furia se poate exprima in moduri complet diferite prin comportamente al caror singur obiectiv este vointa inconstienta de a-si face rau sau de a se pune in pericol. Mecanismele fine pe care le poate dezvolta un individ pentru a-si exprima furia maltratandu-si corpul sunt: dependentele,tentativele de sinucidere, sexualizarea ofensatoare si automutilarea. Dar, inainte de toate, una dintre modalitatile cele mai frecvente de exprimare a furiei prin corp este mancatul in exces.

Exprimarea înseamnă viață, reprimarea înseamnă sinucidere

De ce se reprimă atât de mult omul, până când devine bolnav? Deoarece societatea îl invață să se autocontroleze, nu să se transforme. Transformarea nu are de-a face nimic cu controlul.
Prin reprimare, mintea se divizează. Partea pe care o acceptați devine conștientă, iar cea pe care nu o acceptați (sau pe care o negați) devine inconștientă. Acest proces nu este natural. El se petrece numai din cauza reprimării. Voi aruncați în subconștient toate gunoaiele pe care le respinge societatea, dar retineți: cu cat aruncați mai multe lucruri aici, cu atât mai plenar devin acea parte integrantă din voi. Ele vă pătrund în mâini, oase, în sânge, în bătăile inimii.
La ora actuală, studiile arata ca 80% din boli sunt cauzate de emoțiile reprimate.
Marea majoritate a atacurilor de cord sunt manifestări ale mâniei reprimate în inimă, ale urii care a otrăvit inima.
Așadar, regula este următoarea: controlul reprimă, iar transformarea exprimă.
Nu trebuie însă să vă exprimați în fața celorlalți, transformând exprimarea într-o văicăreală permanentă sau, mai rău, în furie. Dacă vă descărcați mânia asupra altor persoane, creați un lanț de evenimente, căci și ceilalți sunt la fel ca voi, la fel de inconștienți. Ei se vor descărca la rândul lor asupra voastră, căci și-au reprimat la fel de multă mânie. Se crează astfel un lanț de evenimente: voi vă descărcați asupra lor, ei de descarcă asupra voastră, și astfel deveniți dușmani.
Nu vă mai descărcați mânia asupra altora. Este ca si cum ați vomita: nimeni nu se duce să vomite pe altcineva. Vă puteți duce la baie să vomitați. În acest fel, vă veți curăța organismul. Cine își suprimă voma se simte îngrozitor; cine se eliberează prin vomă se simte din nou bine, sănătos, eliberat. Ați mâncat ceva toxic și organismul a respins mâncarea. Nu are nici un rost să vă forțați stomacul să accepte ceea ce nu dorește. Mânia este un proces similar, dar la nivel mental. Ați ingerat ceva toxic, iar psihicul dumneavoastră dorește să îl elimine, dar nu aveți nici un motiv să aruncați acest deșeu asupra unei alte persoane. Din cauza acestui risc, societatea îi învață pe oameni să se controleze.
Ori de cate ori simțiți că vă afundați într-o problemă, deveniți conștienți, alergați, săriți, dansați, rugați-vă, vorbiți cu o persoană competentă, dar nu continuați să vă afundați în ea. Faceți imediat altceva, astfel încât energia care a creat problema să devina fluidă, să se dezghețe, să se topească, să se risipească.