Cum sa treceti peste frica si fobii

Cred ca depasirea fricii este cel mai mare obstacol cu care se confrunta oamenii.
Spaimele in sine se inscriu in doua categorii: fobii si anxietati. Spaimele fobice apar atunci cand vezi ceva si imediat esti cuprins de frica. Anxietatea actioneaza mai lent, e o spaima care se construieste treptat si se produce cand oamenii patrund in propria minte si creaza imagini despre rezultate infioratoare.
In ceea ce priveste fobiile, pasii care trebuie urmati pentru a le invinge sunt cat se poate de simpli. Oamenii cred ca se tem de lifturi. Oamenii cred ca se tem de zbor. Oamenii cred ca se tem sa conduca o masina. Se tem de albine. Se tem de paianjeni. Se tem de serpi. Se tem de inaltime.
Oamenii cred ca se tem de toate aceste lucruri, dar de fapt nu se tem de ele.Nu e vorba despre un obiect anume.
Nu inaltimea te sperie, ci propriul tau creier.

Oamenii isi depasesc fobiile atunci cand se satura sa le mai fie frica, ajung la un punct in care se satura sa le mai fie frica. E o parte importanta in procesul solutionarii spaimelor.

Sfaturi pentru familiile pacientilor agorafobici

Agorafobia este definită ca “starea de anxietate (frica) legată de locuri sau situații din care ar putea fi dificil (ori stânjenitor ) să scapi sau în care ajutorul ar putea să nu fie disponibil în cazul în care survine un atac de panică neașteptat”.

Situațiile cel mai des evitate sunt : a ieși singur din casă, a calatori singur, a te afla in tuneluri, pe poduri sau în spații deschise.Agorafobia este caracterizată mai puțin de teama de anumite situații și mai degrabă de teama de a avea un atac de panică in anumite situații.

Membrii familiei unui pacient agorafobic considera de cele mai multe ori ca acesta este foarte egoist. Ei manifesta resentimente fata de solicitarile absurde ale agorafobicului si se simt adesea manipulati. Ceea ce trebuie sa afle membrii unei astfel de familii esta ca suferinta subiectului este reala. Chiar daca subiectul dezorganizeaza serios viata de familie, el nu face acest lucru in mod intentionat, solicitarile sale reprezentand incercari de a se elibera de starile neplacute.

Partenerul unei paciente agorafobice trebuie sa o ajute, sa se faca util, sa-si faca timp sa iasa cu ea la plimbare sau la cumparaturi. El trebuie sa-i propuna activitati suplimentare (sa mearga la teatru, la expozitii etc.), fara insa a exercita presiuni asupra persoanei cu probleme. Partenerul de viata trebuie, de asemenea, sa incurajeze micile progrese ale pacientului si sa-i transmita in permanenta un sentiment de incredere si de siguranta. Astfel, daca acesta si-a dat intalnire cu partenerul/partenera la o anumita ora, este indicat sa nu intarzie (pentru ca acest lucru poate declansa o reactie de panica), ba chiar sa vina cu putin timp inainte de ora intalnirii. Afirmatiile de tipul “Poti sa lupti cu starile tale” sau “Inceteaza o data cu prostiile astea” nu ajuta la absolut nimic, pentru ca daca subiectul ar putea sa lupte cu starile sale este clar ca ar face-o.

Este mult mai indicata o atitudine mai constructiva. Micile placeri pe care un membru al familiei le poate face agorafobicului vor contribui la diminuarea starilor sale depresive si astfel acesta va dispune de mai multa energie psihica pentru a realiza exercitiile de desensibilizare.
Este important ca membrii familiei unor agorafobici sa inteleaga semnificatiile acelor lucruri marunte care, daca sunt realizate, reprezinta pasi important in directia vindecarii.

Acestora trebuie sa li se transmita sentimentul sa sunt intelesi, ca sunt inconjurati de intelegere si compasiune, precum si idea ca partenerul sau ceilalti membri ai familiei sunt convinsi ca daca ei vor face eforturi situatia se va ameliora.

De multe ori traversarea unor situatii psihotraumatizante severe ii poate ajuta pe agorafobici sa-si stapaneasca tulburarea, pentru ca in conditii de catastrofa sau criza, fiinta umana pune in actiune toate disponibilitatile sale latente. Astfel, de pilda, in lagarele de concentrare naziste simptomele fobice au disparut complet (Fensterheim si Jean Baer, 1977).

Anxietatea generalizata -maladia grijilor excesive

Este o maladie pentru ca grija este constanta in ea, pentru ca persoanele nu reusesc sa o opreasca si sufera din aceasta cauza multe complicatii: dureri fizice multiple, insomnii, dificultati de concentrare si de memorizare… Calitatea vietii lor este in mod clar alterata, aproape tot atat de mult ca si a pacientilor deprimati. Aceste persoane sufera de o reactivitate emotionala excesiva la tot felul de situatii. In anxietatea generalizata exista o viziune asupra lumii foarte marcata de omniprezenta pericolelor posibile.
In anxietatea generalizata se regaseste, de asemenea o izbucnire foarte rapida a scenariilor catastrofice. Cand suntem foarte anxiosi, evaluarea noastra asupra situatiilor se radicalizeaza: pierdem sensul nuantelor. Universul se imparte atunci in doua categorii: ceea ce este periculos si ceea ce nu este periculos. De indata ce survine o incertitudine sau o problema, ne indreptam direct spre scenariul catastrofic, cea mai proasta dintre situatiile posibile..
La inceput, anxiosii generalizati isi consulta mai degraba medicul de familie, caci ceea ce ii supara sunt simptomele fizice ( colite, dureri de ceafa, lumbago, dureri in regiunea precordiala…). Grija, suferinta fizica, ei le suporta cu barbatie, sunt obisnuiti cu ele. Anturajul lor este cel care, de cele mai multe ori, suporta mai putin bine si care ii indeamna sa ceara consultatii. Si atunci ei vin la cabinetul de psihoterapie cand sunt deprimati, epuizati si uzati de nelinistile lor neincetate.
Multi dintre acesti mari anxiosi vor avea cel putin odata un episod depresiv.

Atacul de panica


Atacurile de panica reprezinta manifestari scurte de frica intensa sau de discomfort, care apar brusc si sunt insotite de o hiperactivitate fiziologica. Barlow (2002) considera ca panica este cea mai clara reprezentare clinica a fricii. Experienta panicii este atat de aversiva, incat multi pacienti sunt foarte tematori in legatura cu un nou atac si dezvolta comportamente complexe de evitare a situatiilor care considera ei ca le declanseaza panica. Drept rezultat, panica si agorafobia sunt strans asociate, iar majoritatea indivizilor suferind de tulburarea de panica prezinta un anumit grad de evitare agorafobica si 95% dintre persoanele diagnosticate cu agorafobie raporteaza existenta unei tulburari de panica anterioare sau curente.
DSM- IV-TR defineste atacurile de panica astfel :”o perioada scurta de frica intensa sau de discomfort, in care patru sau mai multe dintre urmatoarele simptome s-au dezvoltat abrupt si au atins punctul de intensitate maxima intr-un rastimp de 10 minute. Atacul de panica tipic dureaza intre 5 si 20 de minute, desi este posibil ca o stare de anxietate ridicata sa persiste mult timp dupa incetarea episodului de panica”.(Rachman, 2004).
Conform DSM-IV-TR, simptomele definitorii ale panicii sunt:
-ritm cardiac accelerat sau palpitatii
-transpiratie
-tremuraturi sau frisoane
-senzatie de sufocare, lipsa de aer
-senzatie de nod in gat
-apasare, durere sau discomfort la nivelul toracelui
-tulburari digestive sau greata
-ameteala, senzatie de dezechilibru, senzatie de lesin sau pierdere a echilibrului
-senzatia de derealizare sau de detasare de sine(depersonalizare)
-parestezii (senzatie de amorteala sau furnicaturi
-frisoane sau valuri de caldura
-teama de a-si pierde controlul sau de a innebuni
-teama ca este in pericol de a-si pierde viata.
Nu ezitati sa cereti ajutor, daca este nevoie. Este o mare usurare sa vorbiti cu persoane care cunosc realmente raspunsurile la multe intrebari si probleme.

In trupul si creierul anxiosului, nu exista deosebire intre a se gandi la o problema si a o avea.

Sad woman with gift boxes

Nelinistea este o stare sufleteasca ce apartine familiei anxietatii, care ii corespunde ca „emotie puternica”, uneori atat de puternica, incat devine maladiva. Nelinistea, la randul ei, ca stare sufleteasca, este mai usoara, mai subtila, mai mobila si mai omniprezenta decat anxietatea. Numerosi termeni descriu in toate limbile cele o mie si una de fatete ale acestor stari sufletesti de neliniste: ne putem simti tracasati, zbuciumati, ingrijorati,inspaimantati,stresati,preocupati.
Dintre starile sufletesti, nelinistea este poate cea mai discreta la exterior.Cea care se citeste cel mai putin pe chipul nostru sau in gesturile noastre, care nu ne impiedica aproape nciodata sa ducem o viata normala, sa radem sa zambim, fiind in acelasi timp zbuciumati cum numai cei apropiati stiu ca putem fi.
Exista un univers al spaimelor in fiecare dintre noi, care nu asteapta decat sa se trezeasca la cea mai neinsemnata ocazie, sau la cea mai mica slabire a vigilentei noastre.
Ca toate starile sufletesti, nelinistea salasluieste in corp: gat strans,apasare in piept si respiratia intretaiata, muschii incordati uneori pana la durere, in ceafa, spate…
De ce suntem atat de nelinistiti?
Mai multe studii gasesc o stransa legatura intre sentimentul de responsabilitate personala si starile sufletesti de neliniste. Foarte multe evenimente de viata ne framanta si asta datorita faptului ca noi credem ca trebuie sa actionam fata de ele prin;”trebuie sa o fac”. Si atunci cand nu reusesc, isi spun:”Ar fi trebuit sa o fac”. Framantarile pricinuite de grji, apoi framantarile pricinuite de regrete.
In trupul si creierul anxiosului, nu exista deosebire intre a se gandi la o problema si a o avea.
Ceea ce face ca nelinistea noastra sa dureze este faptul ca o intretinem izolandu-ne in convingerile noastre. Devenim intoleranti fata de alte viziuni asupra lumii. Cand suntem prinsi in capcana starilor sufletesti anxioase, tindem sa resimtim stupefactie sau manie fata de cei veseli, cei lipsiti de griji si de alti optimisti: acestia sunt vazuti doar ca niste persoane carora le lipseste ceva, de exemplu inteligenta sau luciditatea, si nu ca pe niste persoane care au ceva in plus fata de noi, de exemplu aptitudinea pentru fericire. Eu am ceva mai bun de facut decat sa ma bucur: „sa fiu nelinistit. E mai important, e mai util!”
Christophe Andre
Starile sufletesti

Fobia sociala – frica de a fi in centrul atentiei

Fobia sociala este caracterizata de anxietate fobica si de evitarea situatiilor sociale sau de performanta. Este vorba despre frica de a fii in centrul atentiei, de a face ceva penibil si de a fi perceput ca fricos. In centrul acestei tulburari se afla o teama fundamentala de evaluare negativa. Atat probabilitatea, cat si consecintele daunatoare anticipate ale evaluarii negative sunt exagerate. Fobia sociala, pentru multe persoane este o stare cronica si incapacitanta, cu o morbiditate semnificativa in ceea ce priveste disconfortul personal, esecul de a dobandi un potential social, occupational si personal maxim.
Simptomele cele mai suparatoare sunt cele mai vizibile pentru ceilalti: se inrosesc,transpira sau tremura. Evitarea este cel mai clar simptom comportamental al fobiei sociale. Multi pacienti vor evita pe cat posibil situatiile de care se tem. Situatiile care implica o reala sau posibila intrare in atentia celorlalti pot, de asemenea sa declanseze anxietatea ( de ex. statul la rand, folosirea transportului in comun, utilizarea telefonului cand sunt altii in jur, mancatul sau bautul in public, locurile aglomerate…) Cei mai multi pacienti cu fobie sociala se tem de mai multe situatii.
Fobia sociala poate fi confundata cu agorafobia, deoarece multe situatii de acelasi tip vor fi evitate.Totusi, cognitiile fundamentale, motivele de evitare difera. Persoana care sufera de fobie sociala nu suporta centrele comerciale, trenurile aglomerate etc. din cauza riscului de a fi atent studiata si a dificultatii de a scapa in cazul in care s-ar face de ras. Persoana cu agorafobie nu suporta aceleasi situatii din cauza dificultatii de a scapa in eventualitatea ranirii fizice. O persoana cu agorafobie considera ca e o situatie inspaimantatoare atunci cand e lasata singura, pe cand o persoana cu fobie sociala nu are nici o problema in asemenea situatie.
Obiectivele tratamentului sunt reducerea simptomelor si imbunatatirea functionalitatii precum exersarea abilitatilor sociale,terapia cognitiv- comportamentala si hipnoterapie

Furia ingrasa

Intalnim frecvent oameni care au probleme cu supraponderabilitatea. Aceste persoane sunt adesea exasperate de numeroasele incercari de a tine regim care nu au dat rezultate sau ale caror efecte nu au durat, si multe femei ajung in cabinetul meu, resemnate. Obiectivul lor este de a accepta faptul ca nu pot slabi si de a renunta definitiv la ideea de a tine regim, si la sperantele false. Sunt descurajate in discursul lor si se condamna singure la a fi astfel tot restul vietii.
Incep adesea discutia cu urmatoarea intrebare:”Si daca excesul dumneavoastra in greutate nu ar avea nimic de-a face cu alimentatia dumneavoastra?” In privirea lor citesc, intotdeauna, aceeasi circumspectie.
De la inceput, vreau sa dau au la o parte o mica parte a populatiei care sufera de supraponderabilitate sau obezitate morbida din cauze fiziologice; problemele acestor persoane trebuie rezolvate prin intermediul medicinii, prin demersuri specializate. Cu toate acestea, pentru majoritatea oamenilor excesul in greutate este o adevarata sursa de neintelegeri si de frustrari, iar tentativele de slabire nu au efectul dorit sau nu dureaza in timp.
Mai multe studii dovedesc corelatia care exista intre luarea in greutate si crizele de furie. Femeile si barbatii care au accese de furie repetate de-a lungul anilor, prezinta un exces de greutate important si il mentin, spre deosebire de persoanele de aceeasi varsta care au mai multa pace si bucurie in viata lor. Indiferent de sexul persoanei care sufera de furie cronica, se observa o mai mare productie de adrenalina, un hormon care intervine direct in stimularea celulelor grase. Acestea sunt transformate de ficat in colesterol; efectul este devastator asupra luarii in greutate, iar riscurile bolii cardiovasculare sunt mult mai mari.
Dincolo de orice consideratie fiziologica, persoanele cu exces de greutate sufera, inainte de toate, de o anxietate netratata, care le invadeaza si impotriva careia nu stiu ce sa faca. Procesul trait se desfasoara in maniera urmatoare: anxietatea din ce in ce mai accentuata le face sa resimta o senzatie de vid visceral. Senzatia devine repede insuportabila, iar pentru a scapa de disconfortul pe care aceasta il suscita, solutia vine de la sine: trebuie sa manance imediat. Intr-adevar, dupa ce a mancat, persoana in cauza are o senzatie noua, de data aceasta de satietate, si se simte linistita…insa doar pentru un timp.
In mod direct, acest proces traduce o regresie declansata de anxietate. Persoana crede ca ii este foame, dar este de fapt, anxioasa. Pe plan psihologic, o persoana care-si resimte in mod dureros anxietatea va avea tendinta sa dezvolte in mod spontan mecanisme de compensatie pentru a se adapta, si nu pentru a trata cauzele profunde. Brusc, suferinta vidului resimtit puternic o face sa se reintoarca la un moment din copilarie, atunci cand era doar un bebelus, iar anxietatea legata de foame disparea de indata ce lua sanul sau biberonul. Sa se simta „plin” il linistea pe noul nascut. Devenit adult, intr-un moment de disperare in fata propriei anxietati , regaseste reflexul de a se linisti prin mancare.
Acest mod de functionare reprezinta in sine o consolidare negativa care se va produce din nou, atat timp cat cauzele care se afla la origine nu vor fi suficient constientizate: de indata ce anxietatea se accentueaza, trebuie sa manance, pentru a o atenua. Astfel, oamenii mananca pentru a umple acest vid resimtit la nivelul plexului solar sau al stomacului; unii chiar au impresia ca le e foame. Stim totusi ca daca masa este luata la aceeasi ora si completata cu gustari echilibrate, nu ar trebui sa resimtim senzatia de foame. In plus, seara, cand simtim neincetat, un gol in stomac, putem spune cu exactitate ca senzatia de foame e reala, intrucat cel mai probabil suntem in plina digestie. In schimb, se stie ca serile si noptile sunt, prin natura lor, momentele cele mai anxiogene ale zilei.
Daca aceasta senzatie de vid ar exprima intr-adevar nevoia fiziologica de a manca, nu am „rontai” de mai multe ori in timpul serii si foamea ar fi satisfacuta mai rapid. Vorbesc despre o consolidare negativa, pentru ca, in momentul in care mananca, persoana anxioasa are sentimentul ca mancarea o linisteste, dar de fapt nu e asa, pentru ca senzatia de calm dispare foarte repede;de aceea foarte multe persoane au din nou pofta de mancare. Persoanele anxioase traiesc cu idea ca daca nu mananca atunci cand sunt in aceasta stare, anxietatea lor nu va disparea.

Sfaturi de tinut minte in timpul unui atac de panica


1. Nu conteaza daca va simtiti ingrozitor, nesigur sau aveti senzatia de irealitate. Aceste stari nu reprezinta altceva decat exagerararea unor reactii normale la stres.

2. Desi traiti aceste stari, nu inseamna ca sunteti bolnav. Trairile respective sunt foarte neplacute, va sperie, dar nu sunt periculoase, astfel incat nu vi se poate intampla nimic mai rau de atat.

3. Lasati trairile respective sa se deruleze, incercarile de a le reprima nu fac decat sa le intensifice si sa le faca si mai acute. In momentul declansarii atacului de panica, inspirati adanc si apoi expirati prelungit, spunandu-va ca starile proaste va parasesc. Nu trebuie luptat impotriva atacului de panica, acesta trebuind sa fie acceptat ca atare.

4. Daca va aflati pe strada, va puteti sprijini de un zid, sau daca va aflati intr-un magazin aglomerat, va puteti retrage intr-un colt mai linistit.

5. Acordati fricii dvs. timpul necesar pentru a disparea .

6. Priviti situatiile anxiogene ca pe niste ocazii pentru a exersa autocontrolul.

7. O metoda utila in distragerea atentiei de la ceea ce se petrece in corpul sau psihicul dvs., este accea de a privi in jur, si fiti atent la cladire, la ceilalti oameni, la masini, etc.

8. Cand atacul de panica se produce, trebuie sa relaxati corpul, sa inspirati si sa expirati profund, lasand lucrurile sa-si urmeze cursul.

Bulimia nervoasa

Elementele esentiale ale bulimei nervoase le constituie mancatul compulsiv si metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul in greutate.
Pentru a se pune diagnosticul de bulime nervoasa, mancatul compulsiv si comportamentele compensatorii inadecvate trebuie sa apara, in medie de cel putin doua ori pe saptamana,timp de cel putin trei luni.
Un mancat compulsiv este definit ca mancatul intr-o anumita perioada de timp, a unei cantitati de mancare care este in mod evident mai mare decat cea pe care ar manca-o cei mai multi indivizi in circumstante similare. Trebuie insa luat in consideratie si faptul ca ceea ce ar putea fi considerat drept un consum excesiv la un pranz tipic, poate fi considerat drept un consum normal in timpul unei festvitati sau pranz de vacanta.
Desi tipul de alimente consumate de tipul mancatului compulsiv variaza, acesta include de regula dulciuri, alimente incarcate caloric cum ar fi prajiturile, ciocolata, insa, mancatul compulsiv pare a fi caracterizat mai mult printr-o anomalie in cantitatea de alimente consumate decat prin dorinta ardenta de un anumit produs, cum ar fi dulciurile.
Indivizii cu bulimie nervoasa sunt de regula incomodati de problemele lor cu mancatul si incearca sa-si ascunda simptomele.
Mancatul compulsiv survine de regula in secret sau cat mai inobservabil posibil. Un episod poate fi sau nu planificat dinainte, si este de regula caracterizat prin consumare rapida. Mancatul compulsiv continua pana ce individul este inconfortabil sau dureros de satul. Mancatul compulsiv este declansat de regula de stari afective disforice, stresori interpersonali, foamea intensa urmand unor restrictii de dieta….Mancatul compulsiv poate reduce tranzitoriu disforia, dar adesea urmeaza aparitia unei dispozitii depresive.
Un alt element esential al bulimiei nervoase il constituie uzul recurent de comportamente compensatorii inadecvate pentru a preveni luatul in greutate ( varsaturi, abuzul de laxative, mai rar clisme)
Indivizii cu bulimie nervoasa pun un accent exagerat pe conformatia si greutatea corpului in autoevaluarea lor, si acesti factori sunt de regula unii dintre cei mai importanti in determinarea stimei de sine.
Bulimia se diferentiaza de “rontaiala” sau de mancatul excesiv in timpul meselor, comportamente asociate in mod frecvent cu obezitatea.
In general, inca de dimineata, persoana bulimica este preocupata de hrana, stie ca va ceda inca o data si considera acest comportament inevitabil si de necontrolat.

Foamea fizica vs. foamea emotionala

Cand mancam, acest lucru nu se intampla pur si simplu. Comportamentul de a manca apare in cadrul unei succesiuni de evenimente: unele dintre ele preced acest comportament si cresc probabilitatea aparitiei lui (ex. colegul te serveste cu ciocolata), iar altele urmeaza comportamentul in cauza si determina mentinerea lui (de exemplu senzatia de bine pe care o avem cand mancam). De aceea este asa de greu sa tii o dieta.
Primul pas pentru a slabi este intelegerea si identificarea factorilor de risc si stabilirea unei strategii de modificare a obiceiurilor alimentare. Daca nu intelegem legatura dintre evenimentele externe, gandurile si emotiile noastre si felul in care ne afecteaza modul in care mancam, putem trage concluzia ca, scaderea in greutate si mentinerea greutatii sunt imposibil de realizat de catre noi si ca nu avem suficienta vointa. Ne descurajam,ne deprimam si abandonam orice plan de scadere in greutate si de control al consumului de alimente.
Una dintre abilitatile importante in managementul greutatii este identificarea foamei emotionale.
Foamea fizica este deseori confundata cu foamea emotionala, desi sunt profund diferite.Aceasta din urma fiind declansata de emotii care sunt de cele mai multe ori neplacute si nu are nici o legatura cu nevoile energetice, fiziologice ale organismului.
Vrei sa afli daca suferi de „foame emotionala?”
Verifica daca te regasesti intr-unul dintre urmatoarele profiluri ale „consumatorului emotional”.
Consumatorii tristi: individul este trist si incearca sa-si aline tristetea mancand. Se poate intampla in urma unui eveniment neplacut, a unei pierderi sau a unei deceptii . Este important sa nu se confunde tristetea cu depresia. Primul pas care trebuie facut pentru a-i ajuta pe consumatorii tristi este cel de identificare a gandului lor irational si de constientizare a faptului ca sentimentele unei persoane nu sunt provocate de un eveniment, ci de ceea ce crede despre evenimentul respectiv.
Consumatorii anxiosi:in cazul anumitor persoane exista o legatura intre anxietate si alimente, in special daca are o preocupare pentru un eveniment viitor posibil incearca sa-si alunge agitatia si tensiunea mancand. Pentru a iesi din aceasta stare este nevoie,in primul rand sa identifice emotiile si desfasurarea lor, gandurile si circumstantele care creaza anxietate .
Consumatorii plictisiti: Plictiseala este,poate, cea mai comuna forma de mediere emotionala prin alimentatie si este adesea asociata cu foamea emotionala.Pentru unii indivizi, mancarea reprezinta unicul motiv pentru a intrerupe o activitate plictisitoare.Gospodina care sta acasa, are timp liber si care nu stie ce sa faca, se va pune pe gatit si pe mancat. Este indicat sa-si desfasoare activitatea in locuri unde mancarea nu le este la indemana.
Consumatorii singuratici: mancarea este folosita ca modalitate de a gestiona emotiile generate de ceva ce lipseste,- un prieten, un tovaras, un partener cu care sa-si imparta viata.Prin acumularea kilogramelor in plus, din pacate se agraveaza situatia.
Consumatorii furiosi: in general, aceste persoane nu reusesc sa obtina ce-si doresc si mananca pentru a se descarca. Mancatul in exces este modul prin care pot suporta sau pot regla intensitatea furiei neexprimate deschis.Uneori subiectii sufera de dureri musculare sau de stomac.
Consumatorii festivi: sunt acei subiecti carora le este imposibil sa se bucure de ceva pozitiv sau important fara a abuza de mancare, cu atat mai mult cu cat, in cultura noastra, intalnirile festive joaca un rol important in toate relatiile sociale.Tocmai de aceea cel care foloseste mancarea, in mod obisnuit, pentru a-si infrumuseta viata sociala, va avea dificultati in a participa la un eveniment fara sa manance si sa bea in exces.De aceea, este importanta dezvoltarea abilitatii de a percepe ocaziile sociale ca oportunitati de a cunoaste alte persoane, si nu de a manca inutil.

Este foarte important ca o persoana care doreste sa piarda in greutate sa invete sa distinga foamea nervoasa de foamea biologica.

FOAMEA FIZICA- CARACTERISTICI:
1.Apare gradual: Intai simti un gol in stomac, dupa o ora incep miscari de motilitate ale muschilor din peretii stomacului.Foamea fizica iti ofera progresiv indicii ca este timpul sa mananci.
2. Diferite tipuri de alimente: desi poti avea anumite preferinte alimentare, esti deschis la alternative. Foamea fizica va fi satisfacuta de oricare dintre ele.
3. Este localizata la nivelul stomacului; gol in stomac, chioraituri, chiar dureri in stomac.
4.Este rabdatoare: foamea fizica te indeamna sa mananci in curand, dar nu te forteaza sa mananci chiar atunci, pe loc.
5.Apare la 4-5 ore de la ultima masa.
6.Se termina odata cu umplerea stomacului.
7.Alimentarea are loc datorita nevoii fiziologice, nu apare sentimentul de vina sau ruaine.

FOAMEA EMOTIONALA-CARACTERISTICI:
1. Apare brusc; cu un minut inainte nici nu te gandeai la mancare, acum resimti o foame ingrozitoare.
2. Un anumit aliment: in foamea emotionala doresti un anumit tip de aliment( ex.ciocolata).Nici un alt aliment nu-ti satisface foamea.
3. Este situata deasupra gatului: „nevoia de a manca incepe in gura” .
4. Este urgenta: foamea emotionala te indeamna sa mananci pe loc alimentul dorit.Potolirea ei nu suporta amanare.
5. Este insotita de emotii disconfortante: copilul are probleme la scoala,seful te-a certat, sotul este intr-o dispozitie proasta. Foamea emotionala apare in astfel de situatii neplacute.
6. Continua si dupa ce stomacul s-a umplut.
7. Este urmata de sentimente de vinovatie.
Frecvent foamea emotionala este urmata de luarea unor promisiuni: „Nu mai mananc, fac exercitii fizice”, dar toate acestea, de maine.