Ce reprezinta actul sexual la femeie vs. barbat.

Ce reprezinta actul sexual la femeie versus barbat?

Când un bărbat întreţine relaţii sexuale cu o femeie, aceasta este din punct de vedere biologic, o performanţă locală. Spermatozozii sunt secretaţi si odată ce procesul- producerea spermei – s-a incheiat, corpul bărbatului nu mai are nevoie de ei. Nu îi folosesc la nimic. Ei se dovedesc utili doar cand masculul scapă de ei depunându-i in vagin. Şi astfel , din punct de vedere biologic, performanţa sexuală a unui barbat este un fenomen pur local ce poate fi dus la bun sfâşit foarte repede, in cateva secunde. Odată ce el a depozitat spermatozoizii, a terminat cu actul sexual. Când o femeie face sex,pentru a încheia, din punct de vedere biologic, un singur act sexual, ea ramâne insărcinată, o stare care durează nouă luni. Alăptarea durează alte şase luni. Şi apoi are grija ingrijirii copilului: îl educă, îl hrăneşte, îl supraveghează, îl creşte. În cultura noastră,actul sexual al unei femei are nevoie de aproximativ optsprezece ani pentru a fi complet.Pentru un bărbat, optsprezece secunde sunt tot ce trebuie.Cum este construit corpul unei femei? Foarte puţini oameni stau să se gândească la asta- cât de complet se implică trupul unei femei in relaţia sexuală. Când ea incepe sa aibă o viaţă sexuală activă, regulată, calciul din scheletul ei suferă modificări: nivelul acestuia creşte. Laba piciorului ei se mareşte cu aproape un sfert de măsură, curbura sprâncenelor se inalţă puţin.Unghiul maxilarului se schimbă, bărbia se ingroaşă puţin, nasul ceva mai lung, e probabil sa existe o schimbare a părului ei, sânii işi schimbă forma sau consistenţa sau ambele. Forma coloanei vertebrale se modifică putin. Şi aşa, din punct de vedere fiziologic si fizic, fata se schimbă intr-o scurtă perioadă de timp, de exemplu in două săptămâni de dragoste arzătoare. Pentru că, din punct de vedere biologic, corpul ei trebuie să se pregătească pentru a avea grijă de o altă fiinţă timp de nouă luni în interior si apoi timp de luni si ani dupa aceea, cu întreg comportamentul trupului ei concentrându-se asupra urmaşilor. Si cu fiecare copil există tendinţa ca piciorul femeii să se mărească, unghiul maxilarului ei să se modifice. Fiecare sarcină aduce cu sine aceste uriaşe schimbări fizice si fiziologice. Unui barbat nu-i cresc mustăţile mai mari pentru că face sex, nivelul lui de calciu nu se schimbă in nici un fel, picioarele nu i se măresc.Nu-şi schimbă cu nimic centrul de greutate. Pentru el este o chestie locală. Dar actul sexual şi sarcina constituie o imensă modificare biologică si fiziologică pentru femeie.Ea trebuie să intre in asta cu toată fiinţa fizică (Milton Erickson, apud Haley, 1973).

Gelozia din vanitate


Din punct de vedere psihologic, in acest tip de gelozie, este vorba mai degraba de iubirea de sine decat iubirea fata de altii, atestarea narcisica nu este furnizata din interiorul propriu, ci in exclusivitate din afara. Ceea ce se asteapta de la iubire este ca ea sa apara complet sau sa nu apara deloc, si intotdeauna este legata de gelozie sau, cel putin, de posibilitatea ei mereu invocata.

Învinuirea- scuza perfectă

Unul dintre cele mai mari obstacole care trebuie depășite pentru ieșirea din depresie și apatie, este învinuirea. Aceasta are o mulțime de avantaje. Ajungem să fim considerați nevinovați; ne bucurăm de autocompătimire; suntem priviți ca martiri și victime; primim manifestări de simpatie.
Poate că cel mai mare avantaj al învinuirii este acela că ne transformăm în victime inocente, iar partea adversă devine elementul negativ.
Învinuirea este scuza cea mai bună pe care a găsit-o lumea. Asta ne permite să rămânem limitați și nesemnificativi, fără să ne simțim vinovați. Trebuie plătit însă un preț pentru aceasta, și anume pierderea libertății personale. De asemenea, rolul victimei aduce după sine autoperceperea ca o persoana slabă, vulnerabilă și neajutorată, ceea ce constituie totodată ingredientele de bază ale apatiei și depresiei.
Primul pas în renunțarea la învinuire constă în a ne da seama că noi alegem să învinuim. În împrejurări asemănătoare, alte persoane au iertat, au uitat și au gestionat situația in mod complet diferit.
Pentru a trece peste învinuire, trebuie să dăm atenție satisfacției și plăcerii secrete resimțite atunci când ne plângem de milă, când nutrim resentimente, și când ne înfuriem, și să începem să renunțăm la toate aceste mici autorecompense. Scopul este să evoluăm de la a fi victima sentimentelor noastre, la a alege noi înșine ce să simțim.
Depresia și apatia apar, așadar, ca urmare a complacerii noastre în a ne agăța de sinele nostru mărunt la care se adaugă opunerea rezistenței față de Sinele nostru superior, care constă din tot ce este opus sentimentelor negative.
Daca reușim să facem negativitatea să se manifeste în viața noastră, atunci este evident că mintea noastră are puterea de a manifesta și opusul acesteia.
Sursa: Letting Go- David Hawkins