Ce reprezinta actul sexual la femeie vs. barbat.

Ce reprezinta actul sexual la femeie versus barbat?

Când un bărbat întreţine relaţii sexuale cu o femeie, aceasta este din punct de vedere biologic, o performanţă locală. Spermatozozii sunt secretaţi si odată ce procesul- producerea spermei – s-a incheiat, corpul bărbatului nu mai are nevoie de ei. Nu îi folosesc la nimic. Ei se dovedesc utili doar cand masculul scapă de ei depunându-i in vagin. Şi astfel , din punct de vedere biologic, performanţa sexuală a unui barbat este un fenomen pur local ce poate fi dus la bun sfâşit foarte repede, in cateva secunde. Odată ce el a depozitat spermatozoizii, a terminat cu actul sexual. Când o femeie face sex,pentru a încheia, din punct de vedere biologic, un singur act sexual, ea ramâne insărcinată, o stare care durează nouă luni. Alăptarea durează alte şase luni. Şi apoi are grija ingrijirii copilului: îl educă, îl hrăneşte, îl supraveghează, îl creşte. În cultura noastră,actul sexual al unei femei are nevoie de aproximativ optsprezece ani pentru a fi complet.Pentru un bărbat, optsprezece secunde sunt tot ce trebuie.Cum este construit corpul unei femei? Foarte puţini oameni stau să se gândească la asta- cât de complet se implică trupul unei femei in relaţia sexuală. Când ea incepe sa aibă o viaţă sexuală activă, regulată, calciul din scheletul ei suferă modificări: nivelul acestuia creşte. Laba piciorului ei se mareşte cu aproape un sfert de măsură, curbura sprâncenelor se inalţă puţin.Unghiul maxilarului se schimbă, bărbia se ingroaşă puţin, nasul ceva mai lung, e probabil sa existe o schimbare a părului ei, sânii işi schimbă forma sau consistenţa sau ambele. Forma coloanei vertebrale se modifică putin. Şi aşa, din punct de vedere fiziologic si fizic, fata se schimbă intr-o scurtă perioadă de timp, de exemplu in două săptămâni de dragoste arzătoare. Pentru că, din punct de vedere biologic, corpul ei trebuie să se pregătească pentru a avea grijă de o altă fiinţă timp de nouă luni în interior si apoi timp de luni si ani dupa aceea, cu întreg comportamentul trupului ei concentrându-se asupra urmaşilor. Si cu fiecare copil există tendinţa ca piciorul femeii să se mărească, unghiul maxilarului ei să se modifice. Fiecare sarcină aduce cu sine aceste uriaşe schimbări fizice si fiziologice. Unui barbat nu-i cresc mustăţile mai mari pentru că face sex, nivelul lui de calciu nu se schimbă in nici un fel, picioarele nu i se măresc.Nu-şi schimbă cu nimic centrul de greutate. Pentru el este o chestie locală. Dar actul sexual şi sarcina constituie o imensă modificare biologică si fiziologică pentru femeie.Ea trebuie să intre in asta cu toată fiinţa fizică (Milton Erickson, apud Haley, 1973).

Gelozia din vanitate


Din punct de vedere psihologic, in acest tip de gelozie, este vorba mai degraba de iubirea de sine decat iubirea fata de altii, atestarea narcisica nu este furnizata din interiorul propriu, ci in exclusivitate din afara. Ceea ce se asteapta de la iubire este ca ea sa apara complet sau sa nu apara deloc, si intotdeauna este legata de gelozie sau, cel putin, de posibilitatea ei mereu invocata.

Invinuirea- scuza perfecta

Unul dintre cele mai mari obstacole care trebuie depasite pentru iesirea din depresie si apatie, este invinuirea. Aceasta are o multime de avantaje. Ajungem sa fim considerati nevinovati; ne bucuram de autocompatimire; suntem priviti ca martiri si victime; primim manifestari de simpatie.
Poate ca cel mai mare avantaj al invinuirii este acela ca ne transformam in victime inocente, iar partea adversa devine elementul negativ.
Invinuirea este scuza cea mai buna pe care a gasit-o lumea. Asta ne permite sa ramanem limitati si nesemnificativi, fara sa ne simtim vinovati. Trebuie platit insa un pret pentru aceasta, si anume pierderea libertatii personale. De asemenea, rolul victimei aduce dupa sine autoperceperea ca o persoana slaba, vulnerabila si neajutorata, ceea ce constituie totodata ingredientele de baza ale apatiei si depresiei.
Primul pas in renuntarea la invinuire consta in a ne da seama ca noi alegem sa invinuim. In imprejurari asemanatoare, alte persoane au iertat, au uitat si au gestionat situatia in mod complet diferit.
Pentru a trece peste invinuire, trebuie sa dam atentie satisfactiei si placerii secrete resimtite atunci cand ne plangem de mila, cand nutrim resentimente, si cand ne infuriem si sa incepem sa renuntam la toate aceste mici autorecompense. Scopul este sa evoluam de la a fi victima sentimentelor noastre, la a alege noi insine ce sa simtim.
Depresia si apatia apar, asadar, ca urmare a complacerii noastre in a ne agata de sinele nostru marunt si sistemul sau de convingeri, la care se adauga opunerea rezistentei fata de Sinele nostru superior, care consta din tot ce este opus sentimentelor negative.
Daca reusim sa facem negativitatea sa se manifeste in viata noastra, atunci este evident ca mintea noastra are puterea de a manifesta si opusul acesteia.
Sursa: Letting Go- David Hawkins